miercuri, 29 octombrie 2008

Mastile

"Am cumparat ieri trei măşti japoneze, antice, autentice, minunate. Îndată le-am agăţat pe peretele camerei mele şi nu mă mai satur privindu-le. Omul e mai artist decât natura. Adevăratele noastre feţe par veştejite şi fără caracter, alături de aceste creaţiuni obţinute cu puţin lemn şi lac.
Privindu-le, gândeam: cum se face că omul îşi acoperă toate părţile corpului, până şi mâinile (cu mănuşi) şi lasă goală partea cea mai importantă: faţa? Dacă ne ascundem toate membrele din pudoare sau ruşine, de ce n-am ascunde faţa, care e, de obicei, partea cea mai puţin frumoasă şi mai puţin perfectă?
Anticii şi primitivii, în multe cazuri mai inteligenţi decât noi, întrebuinţau şi întrebuinţează şi acum măştile în actele cele mai grave şi mai frumoase ale vieţii.
(...)
Război, artă, religie, justiţie : nu se făcea nimic important fără mască.
Astăzi, decadenţă: n-o întrebuinţează decât bufonii de carnaval, tâlharii şi automobiliştii de curse. Şi carnavalul e aproape mort, iar hoţii de drumul mare devin din ce în ce mai rari.
Masca, după părerea mea, ar trebui sa fie o parte facultativă a costumului, ca mănuşile. De ce să ne mulţumim cu o faţă care adeseori e o umilinţă pentru noi şi o ofensă pentru ceilalţi? Fiecare ar trebui să-şi poată alege fizionomia care-i place mai mult şi aceea care se potriveşte cu starea sa sufletească. Fiecare din noi ar putea să-şi fabrice mai multe şi să poarte una sau alta după dispoziţia momentană şi după ocupaţii... Toţi ar trebui să aibă, în garderoba lor, pe lângă pălării, o mască tristă pentru vizitele de condoleanţe şi pentru înmormântări: o mască feroce, pentru discuţii şi dueluri: o mască patetică şi languroasă pentru flirts şi logodne; o mască veselă pentru comedie şi petrecerile cu prieteni şi aşa mai departe.
Mi se pare că avantajele universale ale măştii ar fi numeroase:
1. Avantaj higienic. Protecţia epidermei feţei.
2. Estetic. Masca făcută după comanda noastră ar fi totdeauna mai frumoasă decât figura naturală şi ne-ar scuti să vedem atâtea fizionomii idioate şi deformate.
3. Moral. Necesitatea de a simula - adică de a potrivi figurile noastre cu sentimentele pe care aproape niciodată nu le simţim - ar fi destul de redusă, limitată numai la cuvinte. Am putea să vizităm pe un prieten nenorocit fără să se vadă în trăsăturile feţei o durere pe care n-o simţim.
4. Avantaj educativ. Întrebuinţarea prelungită a aceleiaşi măşti — cum demonstrează Max Beerbohm în a sa Happy Hypocrite — sfârşeşte prin a modela figura omului şi a transforma chiar caracterul celui care o poartă. Colericul care ar purta mai mulţi ani o mască blândă, ar ajunge să piardă nu numai expresia fizionomică de mânie, ci, încet, încet, chiar dispoziţia de a se înfuria. Iată o chestiune care ar trebui aprofundată, pentru aplicaţiile pe care le poate avea în pedagogie, în cultivarea artificială a geniului etc. Un om care ar purta timp de zece ani pe faţa sa masca lui Rafael şi ar trăi în mijlocul capodoperelor, de exemplu la Roma, ar deveni cu uşurinţă un mare pictor. De ce nu s-ar înfiinţa, pe baza acestor principii, un institut pentru fabricarea talentelor?"

Gog, Giovanni Papini

2 comentarii:

Sorina spunea...

interesant blog

MirelaS spunea...

Draga Sorina, iti multumesc. Sa mai treci pe aici:)