duminică, 29 martie 2009

Cu ochi de Narcis...

Nu prea sunt fan al emisiunilor facute de ascultatori, de forma: ei vorbesc, vorbesc, vorbesc si se incheie emisiunea. Fara nici o concluzie, fara nici un fel de precizari ale unor profesionisti. Senzatia mea e ca nu se trece la urmatorul nivel de cunoastere, de informare. Ascultatorul spune ce gandeste si gata. Asta in cazul cel mai fericit cand cel care suna este sincer. Nu zic ca omul mediu nu este aproape niciodata prins- cei care au reactie si pun mana pe telefon sunt cei care fie sunt vehement pro sau contra problemei ridicate. Nuantarile nu se fac in direct. Dar am constatat ca se fac online, daca acest lucru este posibil. In comentarii, pe forumuri. Nu ca sa il laud, dar imi plac forumistii de la Romania in Direct si asta pentru ca lui Ardelean ii pasa, se documenteaza, le raspunde, duce mai departe emisiunea.
Tot datorita unui proiect online- Reporter Adevarul.ro (o fi si in varianta print, nu am idee) am dat de urmatoarea poza, motivul real al acestui post lung si cu spoiala de analiza.

Ce a ajuns Resita de cand am plecat eu:)) Poza e facuta in statia de tramvai din centrul Resitei, zona magazinului Nera... (fotograf: Serban Casian).

Nu comentez calitatea, originalitatea si chiar originea pozelor/ filmuletelor publicate pe site-ul Adevarul. Din 11 februarie (cand vad ca a fost publicata prima fotografie) pana acum, s-au adunat cam 260 de poze. E mult, e putin, habar nu am. Cred ca habar nu au nici cei de la Adevarul pentru ca la modul cum sunt prezentate, clasificate, detaliate pozele e cam greu sa iti dai seama de ceva. Chiar ma intrebam cum pot face o ierarhizare a materialelor, si vad ca nu pot: castigatorul saptamanii 16-22 martie a fost asta.

Nu vreau sa exagerez, zicand ca probabil asta e tendinta- de castigare a unui public "narcisist". Si vad ca nu numai la noi e tendinta asta- Bogdan mentiona ca saptamanalul american Time a lansat pentru cititorii sai, posibilitatea de a-si crea propria revista, numita "Mine".

Ilustratia muzicala:)): Right Said Fred - I'm Too Sexy

sâmbătă, 28 martie 2009

Playlist pentru cafeaua de sambata dimineata (3)

Buna dimineata! Ce zi frumoasa! Mi-am facut cafeluta, am dat drumul la radio-ul personal:) si canta:

R.E.M - Shiny Happy People
Laid Back - Sunshine reggae
Gnarls Barkley - Crazy
Gun- Word up
Manowar - Carry on
Iris - Ziua care va veni
Gianna Nannini - Meravigliosa creatura
Doro - Rare Diamond
Landlord's walk
Selah-You Raise me Up
Alfie Zappacosta- Overload
Roxette- Listen to your heart
Baby Dance/ Ally McBeal - Ugachaka (I Can't Stop This Feeling)
Shrek/Smash Mouth - I'm a Believer
Shrek/ Proclaimers- I'm on my way

Si gata, am iesit la plimbare. Si dupa amiaza... la bazin.
Van Halen-Jump
OMD Sailing On The Seven Seas
R.E.M. - Nightswimming ca sa incheiem rotund.

sâmbătă, 21 martie 2009

Visez ca zbor

Sariturile cu schiurile mi se pare unul dintre sporturile cele mai spectaculoase; un sport fascinant, in care sportivii infrunta gravitatea, pornind de pe trambuline, sarind de obicei peste 120 de metri, ajungand, in cazul concursurilor de zboruri cu schiurile la peste 200 de metri. Sariturile, zborurile si aterizarile trebuie sa indeplineasca anumite conditii de stil si tehnica.
Cateva "expresii tehnice": iesirea de pe masa trambulinei, zborul cu schiurile asezate in forma de V (Boklov), cat mai simetrice, zborul trebuie sa fie coplanar (fara prea multe miscari), aterizarile trebuie sa aiba telemark (un picior usor flexat), schiurile trebuie sa fie paralele, numai schiurile trebuie sa atinga pamantul (zapada). Punctarea sariturilor se face in functie de distanta sariturii (in functie de punctul K- lungimea de la care se punteaza in plus) si de stil. 5 arbitrii puncteaza sariturile pe parcursul celor 2 manse (numai daca organizatorii decid ca sunt conditii de zbor prea periculoase nu se mai desfasoara a doua mansa), castigatorul fiind cel care insumeaza cel mai mare numar de puncte. Mai multe informatii gasiti pe Wikipedia, dar nu din cuvinte ati intelege frumusetea acestui sport, ci urmarindu-l, sau chiar practicandu-l.

Ma bucur ca am gasit un site romanesc cu stiri din sarituri cu schiurile: http://www.sport365.ro/ ("Sport zi de zi")- http://www.sport365.ro/Sarituri_cu_schiurile-s64.html si fireste, e o foarte bine ca Eurosport are transmisiuni, foarte multe in direct. De obicei Sorin Hobana comenteaza, si desi este uneori enervant cu cliseele sale de prezentare (lumea Icarilor Moderni si multe altele) este un comentator ce cunoaste acest sport.

Weekendul asta se incheie sezonul 2008-2009 al Campionatului Mondial. Astazi, la Planica, in Slovenia, este intrecerea pe echipe, maine fiind ultima etapa a sezonului. Pe trambulina Letalnica "Bratov Gorisek" au fost stabilite majoritatea recordurilor mondiale de zbor cu schiurile.

Abia astept campionatul de anul viitor, si fireste, Olimpiada! Sper ca preferatii mei: norvegienii Anders Jacobsen si Johan Remen Evensen; Harri Olli, Ville Larinto (in fine, toti finlandezii, mai ales ca se intoarce si Janne Ahonen), genialii Gregor Schlierenzauer si Simon Ammann, japonezii Takanobu Okabe, Noriaki Kasai, germanul Martin Schmitt si polonezul Adam Malysz sa castige...

marți, 17 martie 2009

Suditi, ostasii mei? Sudim, Maria Ta!









momentan niste poze. revin cu povesti.

Toma Arnautoiu- istoria conteaza (www.tomaarnautoiu.ro)- 5

In incheierea lansarii site-ului http://www.tomaarnautoiu.ro (inregistrarile le gasiti pe http://www.radioalternativ.ro/), domnul Christian Mititelu, presedintele al Alinatei Civice, vine cu cateva completari:
"Trebuie remarcata extraordinara solidaritate a satenilor care au asigurat supravietuirea acestor oameni timp de aproape 10 ani. Sunt oameni care si-au riscat viata, si-au riscat functiile, si-au riscat libertatea, si a lor si a familiilor lor, ca sa le dea o bucata de mamaliga sau o arma sau o pereche de bocanci. Printre cei 16 executati sunt oameni care asta au facut: au dat mamaliga- ciobanul Sorescu, de exemplu. Printre cei executati sunt oameni care au suferit deja o condamnare in 1951-1952, deci care fost tinuti si torturati in inchisoare timp de 8 ani, dupa care au fost din nou condamnati, dar de data asta executati- o chestiune juridica incredibila.
Cred ar trebui facut un site care sa cuprinda si alte nume, cei care merita sa fie amintiti. Am avut privilegiul de a cunoaste pe cativa dintre ei. O parte s-au dus. Am asistat la procesul de redobandire a numelui (pentru Raluca- Ioana Voicu- Arnautoiu), unde contributia decisiva au avut-o nu numai documentele, ci si marturiile acestor doua femei extraordinare: Marina Chirca si Elisabeta Rizea (care la vremea aceea era invalida, nu se putea tine pe picioare) si care au depus o marturie atat de cutremuratoare incat procuroarea, care reprezenta statul, a inceput sa planga in timpul procesului. Aceste femei au povestit, printre altele, cum s-au intalnit cu tatal ei si cum ea era purtata intr-un rucsac- lucru imposibil astazi, la varsta aia se putea:).
Ce se intampla cu acesti oameni- cu o familie ca familia Jubleanu? Nu se vorbeste de ei. Vreau sa zic asta neaparat: nici de Toma Arnautoiu nu se vorbeste, nici de Gheorghe Arsenescu nu se vorbeste, nici de Gavril Vatamaniuc. De Gavrila Ogoranu, ceva mai mult, pentru ca a avut un extraordinar talent literar si a apucat sa traiasca si sa scrie. Dar altfel, tentativa este de a ingropa aceste lucruri, sa nu fie cunoscute, pentru ca ele reprezinta probabil o mustrare de constiinta pentru cei care au iesit din musuroiul comunist in 1990. Si atunci este bine sa nu se stie ca au existat altfel de oameni, cu altfel de demnitate, pentru ca demnitatea nu mai reprezinta o valoare. La fel cei care au murit sau suferit in inchisori, la fel si politicieni de marca care au refuzat sa plece din tara cand puteau pleca, preferand ramana si sa intre in inchisoarea Sighet si sa piara acolo.
Despre familia Jubleanu vreau sa zic ceva: tatal, Titus Jubleanu, condamnat de 2 ori si in cele din urma executat, a fost surprins pe munte impreuna cu sotia. A refuzat sa se predea ca sa-si salveze fiul- care a reusit sa fuga si a ramas cu Arnautoiu pana in ultimul moment. Titus Jubleanu, rezistand, s-a deschis focul, sotia lui a fost impuscata. A fost pus sa isi ingroape sotia, cu mainile, cum putea, acolo pe munte. El insusi a fost inchis si torturat. Copiii lui, fetele lui, au fost torturate. Ginerele lui a facut inchisoare. Cel mai mic copil a ramas marcat pe viata pentru ca tot timpul, la scoala, i se spunea: "Banditule!" Desi invata bine, nu primea note bune, pentru ca asa cum comunica invatatoarea surorilor mai mari: "El e foarte bun, dar...intelegeti situatia..." Iata familii care au fost absolut nenorocite de aceasta incercare de rezistenta, pentru ca a fost o incercare, poate o incercare don quihote-asca, dar care ar trebui sa se inscrie in memoria colectiva a romanilor, in istoria noastra (fiind o greseala a se pretinde ca nu exista, a se vorbi cum s-a vorbit- fara a avea habar...)
S-a vorbit destul de mult despre Elisabeta Rizea- pentru ca ea era spectaculoasa, daca aparea la televiziune impresiona- era intervievata de oameni care habar nu aveau despre ce e vorba, nu stiau ce sa intrebe... De exemplu, ea vorbea despre "baieti"- in limbajul anilor '90- "baietii" insemna "securistii", dar ea vorbea despre fratii Arnautoiu. Si telespectatorul nu intelegea despre ce e vorba...ea pentru ce a luptat, pe cine a ajutat? nu se stie, era o figura importanta a rezistentei...
Sotul ei, Gheorghe Rizea s-a ascuns ani de zile, a fost si el inchis, in casa lui s-a depus unul dintre juramintele grupului, intalnindu-se acolo. Cand in un fost coleg de-al meu, Nicolae Stoian, care a reusit sa faca un interviu cand Gheorghe Rizea avea 96 de ani, suferind la pat, il intreaba: Daca acum, in amurgul vietii, ati avea un mesaj pe care sa il transmiteti tinerelor generatii, care ar fi acela? Si Gheorghe Rizea raspunde: Sa se fereasca de comunisti!
Sunt foarte multi oameni, peste 100 probabil, care au ajutat grupul, 16 executati, zeci inchisi, multi dintre ei murind in inchisoare. Dar nu se spune suficient...
Maria Plop- o femeie simpla, tanara, care vine dintr-un sat de langa Prut, care pleaca cu un medic de acolo, ajunge la Nucsoara- aici e angajata la 2 familii- printre care familia Arnautoiu, cand fii pleaca pe munte, li se alatura si ramane cu ei pana in ultimul moment, cand este si ea arestata... Aceasta femeie avea toate posibilitatile se adere la partidul comunist, sa faca o cariera, era de la tara, avea o origine sociala sanatoasa... si cu toate astea sta si sufera alaturi de acesti oameni (pentru ca cred ca daca e greu pentru barbati, cu atat mai greu trebuie sa fi fost pentru o femeie, sa creasca si un copil si sa traiasca in conditiile in care au stat).
Cel mai tanar din grup, care nu a vrut sa se predea si a murit in schimbul de focuri din rapa, Constantin - Tica Jubleanu, a scris un jurnal, probabil scris la indemnul lui Toma Arnautoiu, ca sa ramana o marturie- jurnalul pus in sticle, ingropat si apoi descoperit. In jurnal spune: ce au facut iarnile, cum au supravietuit (putinul malai ce ramansese l-au amestecat cu scoarta de copac; cum mergeau la stane si "confiscau" branza, lasau ciobanilor un bon pentru ca acestia sa nu aiba dificultati, sa nu se spuna ca au furat...)
Indignarea celor din grup era indreptata pe prezenta pe prezenta trupelor sovietice in tara, dar si pe cei din comunitatea locala care au capitulat cu atata usurinta si care au devenit, dupa cum zicea unul din cei arestati: "alti entelectuali" (oamenii regimului, care nu se mai bucurau de respectul de care se bucurasera cei care erau elita satelor inainte de venirea comunismului).
Si cu asta inchei, asta a fost una dintre marile tragedii ale tuturor tarilor comuniste: distrugerea elitelor. Elitelor nu numai in sensul celor care au invatat carte, ci si celor care aveau un sambure de conducatori in ei, care aveau o demnitate, care reprezentau un model in mica sau marea comunitate in care traiau.
Sper sa se faca un site mai mare, in care sa se vorbeasca si de aceste personaje si va indemn sa aflati cat mai multe despre ei: nu numai despre grupul Arnautoiu, pentru ca au fost mai multe grupuri, si cred ca merita sa intra in memoria noastra colectiva."

luni, 16 martie 2009

Toma Arnautoiu- istoria conteaza (www.tomaarnautoiu.ro)- 4

Doamna Ioana- Raluca Voicu Arnautoiu, fiica Mariei Plop si Toma Arnautoiu, prezinta continutul site-ului http://www.tomaarnautoiu.ro/:
"Site-ul a fost gandit sa aiba cateva capitole importante: o prezentare succinta a ce a fost Grupul de la Nucsoara: cum a luat fiinta, cum s-au despartit foarte devreme in toamna lui 1949, unul dintre motive fiind unul simplu- initial grupul avea 16 oameni, dintre care 4 femei, era foarte greu ca acesti oameni sa se poata ascunda, nu puteai sa iti faci ascunzatori ca niste cabane, Securitatea trimitand deja plutoane si scotocea zona; alt motiv fiind existenta unor neintelegeri privind modul in care trebuie dusa lupta. Pana la urma, pana in 1958 cand au fost arestati, din grupul care a ramas alaturi de Toma Arnautoiu au supravietuit 4 oameni."
Alt capitol, cel mai dramatic, se numeste "Arestarea"- sunt folosite documente din cartea ("Luptatorii din munti: Toma Arnautoiu, Grupul de la Nucsoara- Documente ale anchetei, procesului, detentiei", de Ioana-Raluca Voicu-Arnautoiu, Editura Vremea, 1997- carte lansata acum 11 ani, tot pe 6 martie) din carte folosindu-se un document al Securitatii.
"Mie mi se pare un document de un dramatism extraordinar si stiu ca nu e o atitudine stiintifica sau istorica, dar cred ca este bine sa stiti si sa vedeti cum in 1955, de exemplu, Ion Arnautoiu si sotia sa, Laurentia Arnautoiu, parintii lui Toma Arnautoiu, nu au putut sa vina din inchisoare, din prima lor condamnare, pana ce Securitatea nu a montat microfoane in casa. Stiu ca in anii '80 era panica "vai, vai, sa nu avem microfoane in casa"- ee, obiceiul era mult mai vechi... iar la CNSAS exista cateva volume groase cu transcrierile discutiilor care erau in casa, zi de zi.
Mi se pare extraordinar astazi, cand noi avem o alta perspectiva, cand vorbim de drepturile omului, e util mai ales pentru tineri, sa vedeti ce insemna imixtiunea in viata particulara, in viata privata.. e incredibila... Exista un capitol intitulat "Introducerea agentului Mohor"- cum a fost introdus in viata unei femei de la tara un agent care avea sarcina sa raporteze sefului ierarhic cum merge insinuarea in viata acestei femei. Pentru ca Securitatea banuia ca ea avea stiinta despre grupul de partizani, pe care de fapt ii ajutau atat ea, Ana Simion, cat si sora ei Marina Chirca, doua femei absolut admirabile.
Mai exista un un mic capitol care se numeste "Executia"- care contine procesul verbal de executie a lui Toma Arnautoiu. Sunt cateva lucruri pe care le-am aflat: respingandu-se recursul pe care l-au facut la proces, au apelat la Marea Adunare Nationala ca sa se comute pedeapsa- nu se punea problema unei gratieri, evident. Se primeste un raspuns negativ, este transmis in 18 iulie 1959 Ministerului de Justitie si in acea seara incep executiile. Cei 16 executati, dintre care numai 2 erau din grup: Toma si Petre Arnautoiu, ceilalti, 14, sunt oameni care i-au ajutat. M-am tot gandit de ce au fost executati, printre ei 3 preoti si 3 invatatori, restul tarani. Aveau ceva in comun: i-au ajutat cu arme si atunci probabil s-a considerat ceva foarte grav ca cineva a dat un pumn de cartuse (pentru ca arme nu tinea nimeni acasa). Asa ca procesul verbal are acelasi continut pentru toti cei 16, difera numai numele si ora executiei. Au fost impuscati din sfert in sfert de ora, incepand cu ora 21 si termanind in ziua urmatoare.
Exista un capitol de "Fotografii"- sunt fotografii cu copiii Arnautoiu, apoi impreuna cu parintii lui. Arata o familie de oameni instariti, de la tara- familia unui invatator. Ion Arnautoiu se bucura de o stima deosebita in zona- pe acest capital de incredere s-a bazat actiunea fiilor lui, asta a determinat ca oamenii sa ii ajute timp de 10 ani. Toma Arnautoiu a facut studiile in alta parte, a plecat devreme de acasa... Unele fotografii sunt mai recente, altele de arhiva".

vineri, 13 martie 2009

Toma Arnautoiu- istoria conteaza (www.tomaarnautoiu.ro)- 3

Am revenit cu parte din discursul istoricului si diplomatului Neagu Djuvara de la lansarea site-ului http://www.tomaarnautoiu.ro/, inragistrearea audio gasind-o pe http://www.radioalternativ.ro.

Domnul Djuvara a fost trimis curier diplomatic la Stockholm chiar in dimineata de 23 august 1944, din partea guvernului Antonescu, dar plecand el nu a stiut ca nu se mai poate intoarce, lasandu-si aici sotia si fetita.
In ce priveste parasutarile in Romania dansul stie din experienta personala ce s-a intamplat. In 1952 a fost recrutat cu asentimentul Comitetului National Roman de la New York sa coordoneze un serviciu de informatii asupra Romaniei. Cand i s-a facut propunerea a crezut, in mod naiv, ca e o treaba de mare importanta. In mintea lor, a refugiatilor, existenta convingerea ca al treilea razboi mondial va incepe imediat- lucru pe care il priveau cu teama, dar si cu speranta pentru ca nu vedeau alta solutie pentru salvarea tarilor.
"Parasutarile au fost numai cinci, si din aceastea trei au fost cu legionari, recrutati de americani direct din Germania, dintre cei care fusesera in lagare. Cei pe care i-am recrutat eu in Franta, erau trei si nu erau legionari: capitanul Sabin Mare, un tanar militian (din Legiunea Straina) Ilie Rada si un tanar ardelean, Gavrila Pop, telegrafist- specialist in transmisiuni. Au facut instructie timp de cateva luni in Franta la care am participat si eu (am sarit si eu cu ei- si imi dadeam seama de partea fatarnica- ca eu nu saream in Romania, ci in Franta, dar le ziceam ca sunt si eu alaturi de ei, si ca daca eventual izbucneste un razboi voi fi si eu capabil sa iau armele...)". Au plecat, au fost dusi in Grecia, de americani, si la parasutarea lor s-a facut o greseala enorma ("multi au crezut ca a fost o tradare, dar nu era asa, ci pentru ca lucrurile se faceau in conditii proaste: daca Sabin Mare le zisese americanilor ca trebuie sa ii arunce de la 300 de metri altitudine in regiunea cutare-nu s-a intamplat asa, in plus aveau parasute albe, zgomotul avionului se aude, si taranii au auzit, vazut si unii mai slab de inger s-au dus la politie...asa ca zona a fost inconjurata cateva saptamani pana au dat de ei"). Pop a fost prins in tren (ducandu-se spre familia sa in cautarea de ajutoare), a fost torturat si sub tortura a zis unde se aflau cei doi. "In plina noapte Sabin Mare a fost prins, dar celalalt a reusit sa fuga in noapte. Din nordul Transilvaniei, pe jos, umbland numai noaptea, mai mult sau mai putin flamand, a reusit sa sara in sarma ghimpata, in Iugoslavia. Dupa cateva luni de inchisoare, a fost predat americanilor."

joi, 12 martie 2009

Toma Arnautoiu- istoria conteaza (www.tomaarnautoiu.ro)- 2

Istoricul Neagu Djuvara, vorbind despre site-ul http://www.tomaarnautoiu.ro/ considera ca "este o idee excelenta de a face un site privitor la Arnautoiu si la grupul lui fiindca la noi in tara, inca acuma, din vointa celor care au guvernat tara si continua si acuma, se face un fel de UITARE a acestei eroice rezistente din munti, asa ca este bine sa reamintim generatiilor tinere ce a fost si ce s-a intamplat la noi in tara in acei 45 de ani de mizerie, timp care din pacate a insemnat, adica a lasat o pecete asupra poporului.
Cand eram exilat atata vreme si ma vedeam intors in Romania am crezut ca romanul, cum a fost timp de veacuri, va pleca el capul, dar comunismul va aluneca pe el, asa, ca pe musama... Dar nu a fost asa... musamaua a absorbit, iar eu am gasit alta natie... E dramatic de spus!
Asa ca socotesc ca toata speranta noastra e ca generatiile de acuma si copiii lor sa devina altii, fiindca ca cei care au trait 45 de ani de comunism au iesit altii din acest cuptor... Omul Nou... e foarte grav! Dovada: grupul Ion Iliescu care se stie ca au comis o crima, O CRIMA... cu inventarea teroristilor lui Ceausescu dupa care au murit 1000 de oameni...asta nu se numeste crima? ... si dupa 19 ani nu s-a facut procesul acestor oameni care continua sa ne guverneze din umbra... E infiorator.

Deci, o carte ca aceasta ("Luptatorii din munti: Toma Arnautoiu, Grupul de la Nucsoara- Documente ale anchetei, procesului, detentiei", de Ioana-Raluca Voicu-Arnautoiu, Editura Vremea, 1997) si un site care sa ajute sa se descopere acest trecut eroic al nostru!"
O sa revin cu povestea parasutarilor in Romania. Dar am zis asa... sa aveti ce citi...

Toma Arnautoiu- istoria conteaza (www.tomaarnautoiu.ro)- 1

Anul acesta se implinesc 50 de ani de la terminarea proceselor celor implicati in Grupul de la Nucsoara si 50 de ani de la executia celor 16 oameni condamnati la moarte.
Pe Radio Alternativ (http://www.radioalternativ.ro/) veti gasi inregistrari, alaturi de radioul public fiind singurele posturi de radio care au fost prezente vinerea trecuta la lansarea site-ului http://www.tomaarnautoiu.ro/, lansare ce a avut loc la Institutul de Cercetari Politice.
Primul vorbitor, istoricul Dorin Dobrincu, director general al Arhivelor Nationale ale Romaniei a mentionat ca inainte de 1989 tema rezistentei anticomuniste era tabu, dar imediat dupa caderea comunismului au aparut timit unele marturii, memorii si unele documente care apareau in publicatii mai mult sau mai putin academice. Inainte de '89 informatiile apareau intr-o anumita maniera in publicatii controlate de Securitate (de exemplu, revista "Pentru patrie"), iar prin anii '70 au ajuns la moda romane politiste de factura proasta in care apareau efigii de eroi ai Secuitatii- oameni care murisera in lupta cu "banditii". Fireste, cei de pe partea cealalta a baricadei nu aveau cum sa isi spuna povestea.
Rezistenta anticomunista a existat in tot restul Europei, inclusiv in forma armata. In Polonia, Ucraina Occidentala si statele baltice fenomenul rezistentei a fost mult mai amplu ca in Romania (in Lituania, de exemplu, erau implicate peste 100.000 de persoane, mult mai mult ca in Romania).
Cauzele pentru care in Estul Europei a existat rezistenta armata anticomunista:
- in primul rand ocupatia sovietica
- transformarea rapida si radicala a scenei politice si sociale- partidele comuniste controlate de partidul bolsevic al URSS tindeau sa controleze nu numai statul, dar si societatea si dorea sa o transforme
- persecutiile politice si religioase pe scara larga
- (mai putin in Romania) persectutiile etnice
In Romania rezistenta armata nu a cuprins foarte multi oameni- au existat cateva mii de oameni activi, sustinuti de zeci de mii de persoane. Existau afinitati politice sau religioase. Inainte de 89 in ochii Securitatii rezistenta a fost un element legionar, dar adevarul era ca erau si alte grupuri aveau preponderenta liberala, taranista, asa cum existau si grupuri fara afiliere politica. D-l Dobrincu da ca exemplu primul grup din versantul sudic al muntilor Fagaras- din 1948- condus de Corneliu Gheorghe Arsenescu, grup a fost in buna masura creatia lui, dar si a unor grup de lideri liberali din Campulung, Arsenescu fiind membru al unei dizidente din partidul liberal (ramura Tatarescu). Toma Arnautoiu era membru al Partidului National Taranesc, amandoi fiind fosti militari de cariera.
Grupurile de rezistenta nu erau mari: in general 2-3 oameni pana la cateva zeci. Sustinatorii erau mult mai numerosi, iar cand grupurile au fost lichidate, sustinatorii lor au avut de suferit poate mult mai mult. Partizanii erau slabi inarmati, medicamentele au fost permanent o problema si foarte adesea hrana era insuficienta. Au existat cateva initiative firave de a se parasuta din vest (5 echipe) ajutor pentru partizani.
In Romania fenomenul a debutat in primavara lui '44 odata cu intrarea trupelor sovietice in partea de nord- est a tarii (Bucovina) si aceasta prima faza a continuat cu intensitati diferite pana la sfarsitul celui de al doilea raboi mondial.
Dupa 1948-1949 se pot identifica 14 zone de rezistenta, in zone cu o anumita individualitate istorica, nu doar in zonele montane sau impadurite (in Muntii Carpati- Bucovina, in muntii Maramures- Gutai, Tibles, in muntii Apuseni, in Banat, in muntii Macinului, in muntii Fagaras).
In perioada 1945-1947 au existat numeroase organizatii subversive cu nuclee reale de rezistenta, dar care au fost foarte mult amplificate de serviciile represive din Romania (din documentele diverselor institutii: Serviciul Special de Informatii, Corpul detectivilor, Siguranta, etc.)- daca se ia ad literam tot ce afirmau serviciile s-ar crede ca romanii erau in masa angajati in lupta impotriva comunismului. Nu e chiar asa- erau multi oameni in opozitie la comunism, erau multi oameni in rezistenta, dar si mai multi s-au alaturat partidului comunist si partidelor satelit.
Rezistenta a fost lichidata in cazul grupurilor mari in 1957-1958, ultimii partizani izolati inarmati fiind anihilati in 1960-1961.
Grupurile din Muntii Fagaras- versantul sudic sunt printre cele mai importante, nu doar prin profilul liderilor, ci si prin modul prin care formatiunile erau structurate, prin impactul asupra autoritatilor din zona, prin influenta asupra populatiei, chiar pentru cititorul obisnuit pentru spectaculozitatea unor actiuni, pentru vietile "povesti de roman".
Cum in 1945 societatea romanesca era subdezvoltata, rurala, care cunoscuse un anumit tip de democratie interbelica, dar sub Carol al II-lea fusese sub o conducere militarizata, partide de extrema dreapta, dictatura militara- asta schimband in rau situatia tarii- asa ca oamenii se obisnuisera in timpul celui de-al doilea razboi mondial cu conformismul, cu utilizarea statului in exterminarea unor grupuri intregi de populatiei sau incarcerarea altora.
Voi reveni cu discursurile istoricului Neagu Djuvara, cel al doamnei Ioana- Raluca Voicu- Arnautoiu, Christian Mititelu venind apoi cu cateva precizari interesante.

luni, 9 martie 2009

Economia si femeile

Ca tot a fost 8 Martie (si cum unui taximetrist care se plangea ca de ce nu e si o zi a barbatului i-am raspuns ca in fiecare zi e ziua lor pur si simplu pentru faptul ca ne au pe noi alaturi:)) acest articol mi se pare interesant:
Ce ar fi fost daca Lehman Brothers ar fi fost Lehman Sisters?. Probabil nu s-ar fi intamplat dezastrul de acum.
Articolul a fost scris dupa publicarea pe 25 februarie a unui articol satiric care zicea ca "femeile au cauzat criza creditelor"
Elementele de gen sunt identificabile in aceasta recesiune? Consiliul National al Femeilor din Irlanda - The National Women’s Council of Ireland (NWCI) crede, fireste, ca da.
Unii economisti au aratat ca prabusirea creditelor este un dezastru provocat de barbati, un monstru creat intr-un mediu "mustind de testosteron" cum este Wall Street-ul new-yorkez si City-ul londonez. Exista un studiu al Cambridge University care arata relatia dintre nivelurile de testosteron si asumarea excesiva a riscului in randul traderilor de pe bursa.
In Islanda dupa declansarea crizei doua femei, Elin Sigfusdottir and Birna Einarsdottirsa, au fost puse sa conduca doua dintre bancile nationalizate.

Impactul crizei asupra femeilor nu e cel mai vesel: rechemarea din concediu de maternitate si prevederea in contract a reducerii perioadei acestuia in caz de solicitare ulterioara, schimbarea contractului din full time in part-time, dar contract flexibil, ceea ce presupune de exemplu ca nu poti renunta la bona sau inscrierea la o gradinita cu program redus.

Si in Irlanda (ce sa mai zic de Romania!) sunt investitii reduse in ingrijirea si educatia copiilor, costuri ridicate suportate de parinti pentru cresterea copiilor, reduceri in bugetul pe 2009 pentru educatie si sanatate... Este salutata decizia lui Barack Obama de a investi in educatia copiilor chiar si in vreme de criza sau mai ales in vreme de criza.
Finalul este generos: identificarea unor solutii prin care sa se imbunatateasca calitatea vietii, sa se dezvolte modele serioase de "munca- viata" care sa permita tuturor cetatenilor o viata bine articulata si integrata, atat personala, profesionala cat si de familei.
Pentru ilustrare: Woman is the Nigger of the World- John Lennon (anii '60-'70- acum: candidam la presedintie!)

sâmbătă, 7 martie 2009

Locuri dragi: Praga (1)

Acum 2 saptamani m-am intors de la Praga. Era a 3-a oara cand ajungeam acolo, de data asta cu treaba. Prima data cand am fost motivul era concertul Depeche Mode din 1998. A doua oara pur turistic- sa exploram si Praga, dar si imprejurimile. Acum a fost cu treaba (am reprezentat Asociatia Alternativ intr-un proiect intitulat "Istorie in imagini"), dar cum eu incerc sa imbin utilul cu placutul, am apucat sa vizitam o multime, am cunoscut oameni faini, m-am simtit bine.
Cum e weekend, cum prietenii ma roaga sa pun ceva poze, iata, va invit la o calatorie prin ochii mei:

- rasarit de soare pe aripa de avion. Dedesubt: Cehia - culoare la periferia Pragai
- inaltele scari la metrou. absolut fascinante! Stairway to heaven


Piata veche si Ceasul Astronomic


de pe Karluv Most (podul lui Carol)

- grup statuar la Muzeul Frantz Kafka. In spate se vede un loc de joaca pentru copii. Vara aici se scot masute si lumea sta la terasa.

- Jaka krize" nu inseamna cum banuiam noi: "nii, ma, criza!" ci "care criza?":))

- oglindiri in vitrine.

- Hard Rock- ul de la Praga.

- lumea face poze din toate pozitiile si sta la poze de asemenea

- tanar din Nigeria ce incerca sa atraga clienti pentru calatorii cu vaporazul pe Valtava. A fost fun ca in spatele meu un alt negru mi se adreseaza in romana- locuise in romania timp de 3-4 ani.

Pe drum si ajungand la Castelul Hradcany

- statuie in cartierul deloc central in care aveam hotelul. - nu sunt farfurii. sunt clatite uscate... puse in dulap, for fun
- ce norocoasa am putut fii:) nu am ratat nici acolo unul dintre sporturile preferate de urmarit (niciodata de practicat)- sarituri cu schiurile. Era Cupa mondiala de la Liberec (Cehia)