miercuri, 16 decembrie 2009

O oferta ce-ti strapezeste dintii (nu am gasit alta rima)

Acum cateva zile Bogdan punea pe blog postul: "in catalogul Metro cu numarul 26 (valabil in perioada 17.12-31.12.09) apare oferta secolului: cumperi un LCD si primesti....un borcan cu castraveti murati!"

Informatia, dezvoltata azi de Capital a generat cateva comentarii pertinente, precum acesta, trimis de shadow :"un borcan de castraveti de 800 ml costa in germania 0,80 €, 6 borcane sunt aproape de cele 5 oferite de metro si costa echivalent la 5 kg cam exact 5 €.atunci va rog sa-mi spuneti si mie ce oferta promotionala e asta unde cumperi castraveti de cinci euroi si mananci o luna pana te acresti si dai cateva sute de euro pentru un lcd. in germania, chiar acum, am cerut 20% (fiind un pic nerusinat) am cumparart un lcd de 600 € si am avut o reducere la pret de 75 de euro. comparam acum castraveti de 5 euro (care poate nici nu-mi plac) cu reducerea de 75 de euro, am castigat efectiv 70 de euro, daca nu 75 ca nu-mi plac castravetii din germania. lol"

Nu stiu daca asta a fost unul dintre obiectivele ofertei, dar cert este ca a intrigat si a generat vizibilitate media. Ramane de vazut daca cu efect pozitiv asupra vanzarilor.
Eu am ras ca la o poanta dintr-o comedie englezeasca. Dar ma indoiesc ca cei de la Metro au facut parteneriat cu cei de la Camera Ascunsa- Zambiti va rog sau Bitte lachen!

marți, 24 noiembrie 2009

In zilele de 25-26 noiembrie 2009 la teatrul Notara va avea loc Festivalul de teatru al detinutilor din Romania EXIT! . Evenimentul este realizat de ART Fusion (http://www.artfusion.ro/) in colaborare cu Administratia Nationala a Penitenciarelor si urmareste schimbarea modului in care sunt priviti tinerii detinuti, ajutandu-i astfel in reintegrare sociala dupa terminarea perioadei de detentie.
Trupe de teatru de improvizatie din penitenciarele oraselor Baia Mare, Oradea, Satu Mare, Arad, Timisoara, Targu Jiu, Iasi, Bistrita, Craiova, Targsor, Margineni, Targu Ocna, Botosani, Codlea, Galati, Braila si Gherla s-au intrecut pentru a-si castiga sansa de a-si juca piesa pe scena teatrului Nottara si au fost selectate 10.
Festivalul este finantat prin Programul Tineret in Actiune cu sprijinul Comisiei Europene si sustinut de Fundatia Iosiaxenin Edra Plaiari - Grecia si United Nations Development Programme - Romania.
Intrarea este libera, iar accesul spectatorilor se va face in limita locurilor disponibile.

duminică, 22 noiembrie 2009

Fara nici un substrat electoral!?

Doar ca imi suna in cap de azi dimineata. Asa ca am zis sa v-o impartasesc si voua.



Subscriu la ce zice miragecj pe http://www.folkblog.ro/: "Piesa 'Circul' cred că se potriveşte perfect contextului zilei de azi, vom avea parte de circ mai pe seară, dar de mai puţină pâine, că vorba aia, e criză. Eu vă rog totuşi să mergeţi la vot, pentru că, deşi nu vom schimba lucrurile în bine, e imposibil dealtfel, măcar să nu le înrăutăţim, adică să nu revenim din nou la ceea ce de 20 de ani ne chinuim să scăpăm. O zi bună!"

Ura mai puternica decat dragostea?

Prezenta la vot, dupa primele ore: aproape dubla fata de 2004

Prezenta la vot pentru prezidentiale a fost astazi de 6,17%, pana la ora 10.00, a anuntat Biroul Electoral Central. In mediul urban s-a inregistrat o prezenta de 5,65%, iar in mediul rural 6,88%. In schimb, in anul 2004 prezenta in mediul rural a fost de 3,96%, iar in mediul urban de 2,58%.
*******

UPDATE:
se pare ca nu.
20,96% dintre cetatenii cu drept de vot s-au prezentat la urne pana la ora 13:00, pentru alegerile prezidentiale, a anuntat Biroul Electoral Central (BEC). Comparatie: La alegerile prezidentiale din 2004, in primul tur, pina la ora 14:00, se prezentasera la vot 27,18% dintre votanti.

miercuri, 18 noiembrie 2009

Banc fiscal

Un evreu nu îşi mai plătise impozitele de mult timp, găsind mereu metode de a păcăli fiscul.
Într-o zi a fost chemat să se prezinte la sediul finanţelor pentru a da explicaţii privind impozitele. Panicat se duce la un prieten care avusese aceleaşi probleme să ceară un sfat.
Prietenul îi zice:
- Tot ce pot să îţi zic e să te îmbraci foarte rău, să te duci cu hainele rupte, pantofii dezlipiţi, murdar şi nebărbierit; astfel celor de acolo o să li se facă milă de tine şi te lasă în pace.
Nemulţumit de sfat, evreul se duce şi la avocat, care îl sfătuieşte:
- Important e să laşi impresia de putere şi siguranţă. Închiriază o limuzină, un smoking, un ceas Rolex de aur şi du-te. O să li se facă frică de tine şi te lasă în pace.
Tot nemulţumit, evreul decide să se ducă la rabin şi îi povesteşte:
- Rabi, prietenul mi-a zis să mă îmbrac prost, avocatul să mă îmbrac luxos, nu ştiu de cine să ascult. Rabi se gândeşte un moment şi zice:
- Fiule, am să îţi spun o mică poveste care te va lămuri. A fost odată o fată tânără care trebuia să se mărite. Neştiind cum să se îmbrace în noaptea nunţii, ea s-a dus şi i-a cerut sfatul mamei sale. Aceasta i-a zis:
- Fata mea, îmbracă-te cu rochia veche a bunicii tale, cea neagrăşi lungă, şi încheie-te până la gât, pune-ţi şi un batic în cap astfel încâtsă nu ţi se vadă decât chipul. Nemulţumită fata i-a cerut ajutorul celei mai bune prietene care i-a zis:
- Îmbracă-te cu o lenjerie sexy, parfumează-te, cumpără-ţi o rochie superscurtă şi totul va fi bine.
- Fiule, cred că povestea asta a mea îţi va fi de mare folos.
Nedumerit, evreul intreaba:
- Bine, rabi, dar nu inţeleg ce legatură are ceea ce tocmai mi-ai spus cu problema mea. Nu poţi fi mai clar?
- Fiule, nu conteaza cum o să te îmbraci, oricum o să ti-o tragă!

duminică, 2 august 2009

Master sau nu

M-au dat la ziar. In Dilema Veche de acum cateva saptamani.
In discutie nu am fost chiar asa de entuziasta, ci am precizat ca unele cursuri au fost super plicticoase, altele foarte interesante. Destul de multe comune. Dar cum eu aleg sa marchez aspectele pozitive si sa raman cu ceva din orice experienta traita, indiferent daca in sine a fost pozitiva sau negativa, ce a ramas in articol a fost aprecierea facuta masterului urmat.
Iata articolul, scris de Liliana Nicolae. Merita citit:
Masteratul – modă sau necesitate
Haideţi să vedem de ce aş face un master! Ar fi trei motive:
- poate aş avea mai multe şanse în găsirea unui loc de muncă;
- poate mi-aş aprofunda cunoştinţele din facultate şi…
- poate pentru că e la modă?!
Am testat cele trei posibile variante prin dicuţiile pe care le-am avut cu nişte masternazi. Unii dintre ei mi-au desfiinţat rînd pe rînd fiecare dintre cele trei motive. Alţii, însă, mi le-au întărit. Am vorbit mai întăi cu Mădălina A., asistent universitar. Cunoaşte la perfecţie trei limbi străine, are un master în studii culturale franceze, a început un doctorat în studii culturale italiene şi se gîndeşte să facă şi un master în comunicare. Asta pentru că s-a dovedit că, prima ei opţiune – aceea de a lucra în învăţămînt - nu s-a dovedit foarte inspirată.
“Cu toată pasiunea mea, mi-am dat seama că trebuie să fii nebun să lucrezi în învăţămînt pentru 8 milioane pe lună. Nebun sau prost…să nu fii în stare să faci altceva. Cred că la noi profesorul este privit ca un ratat, ca un neadaptat. Ca unu’ care n-a reuşit săracu’ să facă altceva, să cîştige mai mult şi să trăiască mai bine. Aşa că de ceva vreme îmi caut de lucru, în paralel cu slujba de la Universitate şi cu diverse traduceri pe care le mai fac. Se pare, însă, că nimeni nu e impresionat de studiile mele. Am lucrat pentru diferite companii italiene, am experienţă în administrarea firmelor, în comunicare – însă nu şi studii în acest sens. De aceea mă gîndesc să fac un master în comunicare, în speranţa că, poate, aşa, cu o diplomă în plus, voi avea mai mult succes.”
Primul masterat (început în 2002, imediat după terminarea Facultăţii de limbi străine, de la Universitatea Bucureşti) a fost pentru Mădălina un … déjà vu. Majoritatea cursurilor au fost ţinute de aceeaşi profesori din facultate, cursurile nefiind mai deloc îmbunătăţite. Cam aceeaşi Mărie, cu altă pălărie! “Poate a fost dezavantajul că am facut masterul la aceeaşi facultate unde am dat şi licenţa. Dar chiar şi aşa, masterul ar trebui să fie o specializare, dar pare să fie doar o modalitate pentru unii profesori de a mai lua nişte bani. Iar studenţii masternazi se mai aleg şi ei cu o fiţuică! S-ar putea la un moment dat să folosească această fiţuică, pentru că angajatorii romîni sunt încă plini de prejudecăţi şi unii au naivitatea să creadă că dacă ai făcut un master ai fi şi mai bine pregătit. Nu e neapărat aşa. ”
Mirela S. susţine, însă, contrariul. A terminat Facultatea de relaţii economice internaţionale, din cadrul A.S.E., în 1997. După aproape 10 ani, s-a hotărît să facă şi un master, tot la ASE, dar specializarea Economie şi finanţe europene. “Mi-a prins foarte bine, pentru că, de la terminarea facultăţii, informaţiile, cursurile, chiar şi modul de predare s-au schimbat foarte mult. Iar eu am înţeles totul mult mai bine decît în facultate. Acum văd altfel chiar şi lucrurile pe care le ştiam din facultate. Ca să nu mai zic că domeniul meu – economie şi finanţe europene – este încă unul nou, tot timpul se schimbă. Am fost surprinsă să regăsesc profesori care preferau predarea interactivă, care ne puneau să facem tot felul de interpretări la seminarii, dezbaterii. Ne dădeau o anumită direcţie de studiu, ceea ce ne ajuta foarte mult. Unele cursuri erau chiar o plăcere. Nu le-aş fi pierdut pentru nimic în lume. ”
Mirela are, aşadar, o diplomă în plus. Speră că-i va folosi dacă se hotărăşte să lucreze în Uniunea Europeană. Dacă nu, se consideră oricum cîştigată. Pe lîngă faptul că priveşte şi înţelege altfel finanţele europene, spune că cunoscut o mulţime de oameni interesanţi printre colegii şi profesorii ei. “Sunt oameni care lucrează în diferite domenii, în ministere, trezorerii, anumite companii. Faci schimb de informaţii, iar în bussines e foarte important să cunoşti oameni interesanţi. ”
Un masterat în psihologie poate fi şi el util – mi-a spus Iuliana Stanciu, psiholog. “Am învăţat foarte multe lucruri care m-au ajutat în practică, lucruri pe care nu le făcusem în facultate. Am învăţat să aplicăm teste, chestionare, să interpretăm răspunsurile. Am avut noroc că am fost şi foarte puţini la cursurile de master – doar 14 – şi contactul cu profesorii, în marea lor majoritate alţii decît cei din facultate, a fost diferit. Puneam întrebări, primeam explicaţii …”
Sunt, însă, anumite domenii în care promovarea în funcţie este condiţionată de “o diplomă în plus”. E cazul celor care lucrează în armată sau în poliţie. Acesta a fost principalul motiv pentru care Bogdan D. s-a hotărît să facă un master. “E drept, vroiam să învăţ şi lucruri noi, pentru că trecuseră vreo 10 ani de cînd terminasem Academia de Poliţie. Am ales un master în ştiinţe penale, la o facultate particulară. La început a fost interesant, chiar reuşeam să ajung la cursuri. Mai tarziu, însă, am primit sarcini în plus la serviciu şi mergeam doar la examene. E ca peste tot, pînă la urmă: dacă vrei să înveţi, înveţi. Eu chiar aş fi vrut să învăţ mai mult, nu m-am dus doar pentru diplomă. Dar erau unii colegi pe care i-am văzut numai la examene. Majoritatea erau poliţişti, veniţi cu speranţa că diploma o să-i ajute să avanseze. ”
Pînă acum, spune Bogdan, pe el masteratul nu l-a ajutat cu absolut nimic. A obţinut un post mai bun, în urma unui concurs, înainte să termine masteratul, iar diploma nu a contat. Pînă acum.
Vorbeam la început de faptul că ar fi o modă să ai cît mai multe diplome. Că “dă bine la CV”! Sau măcar în ochii rudelor, care ştiu că ţi-ai tocit coatele pe băncile facultăţii (şi că ele au finanţat pregătirea ta). Cei cu care am stat de vorbă mi-au spus, însă, că sunt uluiţi de uşurinţa cu care se trec anumite examene, sau se obţin anumite diplome. Cîţi dintre noi n-am avut colegi care nu veneau pe la cursuri, sau care nu învăţau, dar treceau examenele cu succes?
În “noul context”, odată cu aplicarea Convenţiei de la Bolonia, facultatea nu va mai fi de 4 ani, ci de 3. În facultate se vor preda mai mult materii generaliste, fări prea mare utilitate practică (nu că acum ar avea!). În aceste condiţii, masteratul pare să devină aproape obligatoriu, trebuie plătit şi nu avem nici o garanţie că, după terminarea lui, absolvenţii ar fi întradevăr pregătiţi. Cert e că devine o nouă sursă de venituri pentru universităţi care aşa cum scot licenţiaţi pe bandă, vor scoate probabil, masteranzi pe bandă.
Decizia de a face un masterat este luată uneori şi pentru că posibilitatea de a se angaja imediat după terminarea facultăţii este, pentru mulţi, foarte redusă. Un studiu realizat în urmă cu cîţiva ani de Institutul de Cercetări Economico-Sociale şi Sondaje (IRECSON) arăta că majoritatea absolvenţilor cu studii superioare este nemulţumită de pregătirea practică din facultate şi că are de gînd să apeleze la relaţii personale pentru a se angaja. În acelaşi timp, aproape jumătate dintre licenţiaţi nu excludea posibilitatea de a pleca din ţară pentru a se putea realizeze profesional.
Situaţia pare şi mai dramatică în acest an. Bussines Standard a făcut o analiză pornind de la datele Ministerului Educaţiei, şi a ajuns la concluzia că doar 5 % din absolvenţii de studii superioare ar avea şanse de angajare. Asta în condiţiile în care numărul absolvenţilor e mai mare (peste 200.000 în acest an), iar oferta pieţei, într-un an de criză, mult mai redusă. E de aşteptat să crească, însă, concurenţa pe piaţa muncii. Iar un masterand să fie preferat în locul unui “simplu” licenţiat.
Aşa că, la cele trei motive enumerate la început aş mai adăuga unul. Aşadar, de ce să fac un master?! Poate pentru orice eventualitate!

joi, 23 iulie 2009

Curs "Noi practici de afaceri" in relatiile... nationale

Abia astazi am citit articolul lui Dan Tapalaga din Hotnews. Daca l-as fi citit din timp nu m-as mai fi intrebat, pe cand cu cazul Ritzi, ce alte tipuri de contracte sau ce noi tipuri de relatii de afaceri au mai aparut in relatia stat- companii private, in special media. Inca nu mi-e foarte clar de cand au inceput 'noutatile'.
Ce s-a dezvaluit in cazul Ritzi (la Ministerul Tineretului si Sportului) si ce se incearca acum cu Elena Udrea (la Ministerul Turismului) mi se par niste utile lectii de economie si de business, pe care, daca as preda la ASE, le-as face la cursuri ca studii de caz. Dar dupa ce am trecut prin materia "Etica in afaceri".
In articol sunt detailate cateva tipuri de contracte si relatiile de afaceri create:
- metoda sponsorizarii generoase (in cazul de fata, al unei emisiuni TV)
- metoda Ridzi simpla- ministerul incheie contract cu o firma, care primeste mai multi bani decat ar merita pentru serviciile pe care urmeaza sa le presteze, aceasta la randul ei incheie contracte de publicitate (de exemplu, pentru mascarea aparitiilor TV preferentiale)
-metoda Ridzi complicata (companii interesate sa-si faca publicitate la televizor doar in campaniile electorale, platind de fapt pentru promovarea unui politician)
- contracte cu firme de consultanta in afaceri
Nu luam in considerare "metoda cash", care e implicit ilegala.

Nu prea imi pot da seama cum presa- "cainele de paza al democratiei", poate sa stea atent si vigilent la miscarea unora dintre cei care pot pune in pericol buna functionare a statului de drept daca este imbuibat si mangaiat intre urechi de "posibilii infractori".
Imoralitatea acestor actiuni priveste si pacalirea publicului. Desi sunt materiale "comandate", publicul nu stie acest lucru. Cred ca publicul are dreptul sa stie daca este o simpla stire, curata, sau o publicitate mascata, nu neaparat mincinoasa.

Un bun om de afaceri sau economist cunoaste aceste tehnici, ele fiind usor realizabile, intuind ce ar trebui si ar putea face pentru a le pune in aplicare.
Din perspectiva dezvalurilor din ultimile luni, mi-am amintit si declaratiile lui SOV si ale lui Patriciu: "Intariti-va statul". ..."Dar pentru asta exista organisme ale statului, Politie, Parchet, Justitie. Daca statul este incapabil sa-si protejeze resursele, este problema statului, nu a omului de afaceri. Omul de afaceri incearca. Este treaba statului sa-l prinda si sa-l lege", spunea Vantu in luna martie.
In schimb, eu, ca om de afaceri, imi impun propriile limite in relatia cu partenerii. Nu are legatura cu lipsa de experienta in lumea "cruda" a afacerilor, cu capitalismul, piata libera sau relatiile de afaceri construite pe principiul profitului. Dar pentru ca ma simt om al cetatii, alaturi de oameni, nu deasupra lor in sfere a-morale si a-legale. Prima lectie de afaceri pentru mine a fost: sa crezi in produsul pe care il vinzi. In mod obiectiv, rational, dar si emotional. Ma gandesc la oameni, ma pun in pielea omului simplu, care traieste si tine la micile bucurii sau tristeti ale vietii. Cum cred ca ar trebui sa faca oricine.
Cum zicea Rogozanu: "Acesti baietei, plini de orgoliu, se joaca pe timpul nostru si in timpul vietilor noastre de-a puterea si dominatia. Stiu ca vorbesc de pe pozitii extrem idealiste, dar e singurul meu avantaj in calitate de cetatean vulnearabilizat de astfel de jocuri infinite de putere. Marea mea forta de simplu cetatean este ca nu le evaluez puterea cum vor ei."
Inca mai cred in minuni. Cu privire la ilegalitatea contractelor din Dosarul Monica Iacob Ritzi astept sa se pronunte Curtea de Conturi, Garda Financiara, Parchetul sau DNA si cine o mai trebui sa se pronunte, iar subiectul Elena Udrea- chiar vor fi interesant de urmarit incercarile de a aduce lumina ale HotNews si ale altor redactii de investigatii, momentan doar jurnalistice.

sâmbătă, 27 iunie 2009

Playlist pentru cafeaua de sambata dimineata (4)

Sunrise Avenue - Choose to be me
Metallica-Enter Sandman
Metallica - Sad But True
Del Amitri - Always the last to know
Celine Dion - River Deep Mountain High
Beautiful South - Dream A Little Dream
Dolly Parton - Better Get To Livin'
Lissie- Bright side (imaginile din video, na...)
Elvis Presley vs JXL - A little less conversation
Editors- An end has a start (poate ajung la concert)
Placebo- Post blue (ca am fost la concert)
Del Amitri - Driving With The Brakes On
Ratt - Round And Round
Bif Naked- We're not gonna take it
H-Blocks - I've got the power
Celine Dion - Quand on n'a que l'amour
si in incheiere:))
Taxi- Agentul 008 (nu mai gasesc niciunde videoclipul).
Timpuri Noi- Adeline
The Beautiful South - Perfect 10
Hai la plimbare!

joi, 25 iunie 2009

Polo la sfarsit de saptamana!

Si va mai fac o invitatie.
In caz ca aveti chef sa mergeti la bazin, dar nu numai ca sa inotati, de astazi maine pana duminica (2526-28 iunie) la Dinamo are loc turneul international de polo pe apa, ''Cupa Romaniei''. Citeam aici ca anul asta nu au gasit nici un sponsor major doar pentru acest turneu. Trist. Dar e bine ca nu s-au dat batuti si l-au organizat. O sa se confrunte echipele nationale ale Ungariei, Germaniei, Rusiei si Romaniei. O sa va spun diseara programul exact al competitiei, pentru ca singura referire la eveniment are zilele saptamanii cam alandala (o sa ma uit pe afisul turneului).

La Bazinul Floreasca de azi pana duminica o sa fie meciuri de polo ale juniorilor. Asta face ca programul de agrement sa se schimbe (aviz celor interesati). Dar de saptamana viitoare se intra din nou pe programul normal de vara.

P.S. Si pentru ca Speedo a dat ceva pentru turneu- iata o fotografie din reclamele lor (am si eu casca si ochelari de la ei, dar asta nu ma face sa inot mai bine).

Long live balaceala!

miercuri, 24 iunie 2009

Noaptea de Sanziene- Dragaica- Nedeia

Pe unde sunt eu de fel, solstitiul de vara (21 iunie) este marcat printr-o sarbatoare numita Nedeia (bine, Nedeie sau Ruga se zice acum si la orice sarbatoare de Hram). Sarbatoarea tinea trei zile pana in Noaptea de Sanziene (intre 23 si 24 iunie). Citesc ca, initial, Nedeiile erau urcari pe munte cu semnificatie magico-mitica de origine pre-dacica. Conform traditiilor romanesti, comuniunea cu taramul celalalt se face prin intermediul apelor. De Sanziene cand portile cerurilor se deschid pentru o clipa, in Banat oamenii se duceau la anumite izvoare, mai cu seama la un lac ce izvora de pe muntele Semenic. Ei ziceau ca se duc sa afle "usurare de toată durerea si neputinta". Pe Semenic se afla micul lac Nedeia, numit si Scaldatoarea Vulturilor, loc de care se leaga o multime de credinte si obiceiuri. Amandoua numele acestui loc au o deosebita importanta: Nedeia- de suspendare a barierelor temporalitatii, iar Vulturul este chezas al nemuririi si al tineretii vesnice.
In copilarie fireste ca eram fascinata de zane, iele, sanzaiene. Frumoase, dar crude uneori, blande cu unii si nemiloase cu altii din te miri ce, arareori interactionand cu muritorii, dar uneori triste in nemurirea lor.
Citesc aici (http://enciclopedia-dacica.ro/) ca "In vreme ce pe bolta Soarele trece din semnul Gemenilor in acela al Racului (Aer-Apa), pe pamant puterile naturii se afla la apogeu, iar fortele elementelor sunt vitale, exuberante." Apa de stele, puterea ierburilor, dragostea, apararea gospodariei, vestirea ursitului sunt doar cateva dintre traditiile prezente candva in Noaptea de Sanziene.
Se spune ca in noaptea de Sanziene, "Dumnezeu randuieste un rastimp de liniste, cand stau in cumpana toate stihiile si cerurile cu stele si vanturile, ielele pot fi imblanzite si fetele tinere pot sa-si afle destinul, spalandu-se, la rasaritul soarelui, cu roua curata de pe flori".
Azi cand am vorbit cu o prietena, zicandu-i ca este sarbatoare, m-a intrebat daca isi va visa ursitul. Eu cred ca l-am visat (bine, e usor sa vizezi pe cineva atunci cand te gandesti tot timpul la el).

Noaptea Sanzienelor,/ Intre cer si pamant/ Iubite de Luna si vant,/ Plutesc peste plaiuri/ Alaiuri de zane cantand.
Cunune-mpletesc din razele Lunii,/ Din florile-alese, proaspat culese,/ Din roua de seara, cunune-mpletite.
Soarele si Luna de-or purta cununa/ Fi-vor numai Una
Apoi, in padurea batrana/ Zane la fantana/ Aseaza pe ape,/ Iubiri arzatoare, din raze de floare./ In noaptea minunata.
Se-arata atunci, odata/ Din dragoste-ntrupat,/ Stejarul fermecat,/ Razele Lunii i-au despletit cununa,/ Si zanele-i teasa din lumina-aleasa.
La radacina lui te-astept,/ Zburator purtat de vise./ In miez de noapte un sarut,/ Pe buze iti voi pune./
In brate sa ma tii/
In ochii-ti sa ma pierd/ Pana-n zori de zi/ Si zane sa ne cante,/ Pe aripi sa ne poarte,/ De mana sa ne tinem,/ Iubind in miez de noapte,/ In noaptea fermecata.

luni, 22 iunie 2009

Placebo- it's worth big time!!

Am zis sa sparg tacerea ce am lasat-o pe blog cu o poveste frumoasa. Concertul de aseara al trupei Placebo a fost o poveste frumoasa.

Inainte de a fi lansat oficial (pe 8 iunie), albumul Battle for sun a fost pus spre ascultare pe site-ul oficial al trupei http://placeboworld.co.uk/- the exclusive fan playback- la sfarsitul lunii mai. Atunci am profitat de ocazie, am ascultat si mi-a placut. Si chiar daca am avut albumul, nimic nu se compara cu un concert. Deci fireste ca m-am bucurat ca unul dintre cadourile de ziua mea a fost un bilet in zona A (! multumesc).

Ieri seara, la Romexpo, in deschidere au cantat Expatriate- o trupa din Australia de care nu mai auzisem si nu ii mai ascultasem pana acum. Dar sunau bine, si atunci am cumparat si albumul lor: In the Mist of This. Initial crezusem ca era o trupa romaneasca si chiar eram impresionata si ma gandeam cum de nu ii stiam la cat de bine sunau. Si chiar au fost trupa de deschidere ce a "energizat" publicul, pregatindu-l pentru cei ce urmau.
Placebo, care fara artificii (scena simpla, un ecran care tot asteptam sa iasa din podea si sa se inalte, dar a ramas acolo, la inaltimea unui om, pana la sfarsitul concertului, panza din spatele scenei ciupita si pe ici colo sfasaiata) au oferit un spectacol excelent.

Forta trupei a stat in melodii, in interpretarea plina de pasiune a lui Brian Molko, bass-ul ravasitor al lui Stefan Olsdal. La multe melodii (cum a fost prezentata spre final: 'They say that behind a great man it is a woman. This time they were right...') Fiona Brice a trecut de la clape la vioara, fiind si backing vocals. Iar la tobe Steve Hewitt Forrest a fost electrizant.
O mostra din concertul nu de la noi, ci din Olanda, diferenta fiind ca la Bucuresti publicul a fost parte din concert- atata energie pozitiva transmitea ca ii inteleg pe cei de la Placebo de ce au ales sa vina a doua oara aici, in turneul de lansare a noului album.


Daca tot ziceam de prezentari, Molko prezentand-ul pe basistul: "the person that was near me from more than 15 years... my queen... Stefan Osdal", acesta la randul sau zicand: "Every queen has a king...but this time... my drama queen... Brian Molko").
Si pentru ca reusita unui concert depinde si de organizarea (Devil in the details) tin sa spun ca a fost in regula, din aproape toate punctele de vedere. Singurul repros: accesul din zona B in zona A- nemarcat, nedelimitat, singurele puncte de reper fiind baietii musculosi de la paza si ordine. La terminarea concertului (care a avut parte de doua bisuri, ca multimea nu se mai satura) iarasi m-am gandit la faptul ca exercitiul concertelor ne-a civilizat putin- nu buluceala, nu agresivitate bahica, respectarea spatiului personal al celui de langa tine.

Mai jos va mai pun niste poze, si cu asta inchei- imi aminteam cand la concerte ne cautau in geanta sa nu aveam aparate de fotografiat, camere de luat vederi... S-a terminat!- la ce echipamente minuscule am vazut sau la ce poze se pot face chiar si cu telefonul mobil. Astea sunt facute cu mobilul: nu sunt extraordinare, dar au imortalizat momentul. Un moment extraordinar!

P.S. As fi vrut sa "rup tacerea" de pe blog cu concertul Depeche Mode. Dar nu a fost sa fie.

miercuri, 13 mai 2009

2% pentru Asociatia Alternativ

Prin intermediul prevederii 2% din Codul Fiscal, contribuabilii persoane fizice au posibilitatea sa directioneze 2% din impozitul pe venit catre o entitate nonprofit.
Stiti ca pana pe 15 mai trebuie sa depuneti Declaratia de venit- Formularul 200, asta daca ati avut si alte venituri in afara de salariu. Daca nu ati facut-o deja, grabiti-va!
Daca va este de ajutor, am gasit pe site-ul ANAF un model de completare a declaratiei pe venit. (dati click aici).
Cei care nu au avut venituri decat din salarii nu au obligatia de a depune nici o declaratie, decat daca doresc sa redirectioneze 2%. Pentru asta se completeaza Formularul 230, trimitandu-se tot pana pe data de 15 mai.
Dupa completare, formularele trebuie depuse la registratura Administratiei Financiare, sau puteti expedia formularele de la un oficiu postal, prin scrisoare recomandata la Administratia Financiara de care apartineti cu domiciliul, pana la data de 15 mai 2009! Iata lista Administratiilor Financiare si adresele postale.

Daca deja va ganditi la o organizatie nonprofit catre care vreti sa directionati 2%, foarte bine! Nu va mai ganditi, treceti la actiune!
Eu va sugerez o varianta: Asociatia Alternativ
Cod de identificare: 22237394
Cont bancar: RO55RZBR0000060009585137.
Formularul 200, precompletat cu datele asociatiei, il gasiti aici. -Declaratia pentru contribuabilii cu venituri (si) din alte surse
Formularul 230 completat deja cu datele asociatiei -Declaratia pentru contribuabilii cu venituri numai din salarii

***Asociatia Alternativ incurajeaza si contribuie la dezvoltarea tinerelor initiative culturale.
Radio Alternativ (http://www.radioalternativ.ro/) este primul post de radio romanesc, exclusiv online, dedicat comunitatii culturale din Romania. Artistii independenti din Romania au fost incurajati sa isi prezinte produsul aici, iar oameni cu o experienta bogata in programe si emisiuni radio au ales statutul de simpli voluntari pentru a putea avea libertatea muzicala si editoriala. Lipsa unui spatiu a facut ca Radio Alternativ sa existe exclusiv virtual, multe din reusitele sale fiind rezultatul vointei si actiunii voluntarilor.
Radio Alternativ va genera mai mult continut pe care oricine il poata asculta oricand pe platforma sa podcast.
http://www.alternativ.ro/ reprezinta un proiect virtual ce sustine realizarile artistice underground. Prezinta activitati ale artistilor, expozitii, articole si interviuri din aceasta sfera culturala.
Asociatia va continua sa dezvolte platforme media de promovare si sprijin a persoanelor sau grupurilor implicate in organizarea sau realizarea evenimentelor culturale.

joi, 16 aprilie 2009

Si viata este frumoasa

Prin '92-'93, eu inca in liceu, la Resita, toate erau bune si frumoase, imi amintesc ca il vazusem pe Sorin Rosca Stanescu la televizor- erau momentele de glorie TV a celor 3 "magi" ai presei romanesti de dupa '89: Cristoiu, Rosca Stanescu si Nistoriescu. Habar nu mai am ce spunea el, dar mi-a ramas in minte zicand cam asa: "Si mergeam eu grabit spre ziar, ca de fiecare data trecand prin Cismigiu, ca sa scurtez drumul. Nu stiu ce a facut si am ridicat ochii si m-am uitat la cer. Si mi-am dat seama ca trecuse atata vreme de cand nu ma mai uitasem la cer pur si simplu. Nu mai vedeam ce se intampla de fapt in jur, preocupat de propriile-mi ganduri." Si mi-am zis: "Saracii oameni mari. Cum sa ajungi si sa nu te mai uiti la cer? Sa nu mai auzi pasarile? Sa nu mai zambesti, daca iti vine, celor din jur?" si mi-am promis ca mie nu o sa mi se intample asa ceva.

Am gasit din 2004- parca e ieri, un articol al lui Andrei Plesu, din Jurnalul National:
Despre frumusetea uitata a vietii
"Daca ma gandesc bine, reprosul esential pe care il am de facut tarii si vremurilor este ca ma impiedica sa ma bucur de frumusetea vietii.
Din cand in cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori. Am uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop. Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza in nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gandesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Imi incep ziua apoplectic, injurand "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai inregistrez desenul ametitor al cate unei siluete feminine, inocenta vreunui suras, farmecul tacut al cate unui colt de strada.
Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si Mihaela Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase, Constantinescu si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat. Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut increderea in virtutile natiei, in soarta tarii, in rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitisti. Batranilor le apar frivol, tinerilor - reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati. Ma misc, de dimineata pana seara, intr-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta.
Respir crispat si pripit, ca intr-o etuva. Cand cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, in primul rand, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit in prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti intre esential si accesoriu, ca, in sfarsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului. Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.
Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila?
Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi."
Si daca o sa inchei tot cu un citat. Ovidiu Brazdau, in revista Psihologia Azi, in 2005 zicea: "Constat ca a devenit chiar o moda sa te lauzi sau sa te plagi cat esti de inconstient, cat de prost iti gestionezi viata si cat de putin tii cont de dorintele tale! Ca si cum ai fi incapabil sa iei decizii, ca si cum societatea este responsabila pentru esecul tau de a trai mai bine.
Eu zic sa o lasi balta cu modul asta de a gandi! Asuma-ti responsabilitatea vietii tale! Bucura-te de frumusetea vietii TALE, bucura-te de miracolul ploii si al stelelor pe care le vezi TU, bucura-te de misterul adanc al noptii langa iubitul/ iubita TA."

vineri, 10 aprilie 2009

Ma duc sa-i cunosc pe Constantin si Elena

Astazi, "FILMLAB, Institutul Cervantes si Cinemateca Union au onoarea sa va invite la prima proiectie din Bucuresti a filmului "Constantin si Elena", un lung-metraj documentar ce i-a adus tanarului regizor Andrei Dascalescu premiul pentru debut la prestigiosul festival de film documentar de la Amsterdam (IDFA) si o nominalizare la Premiul Gopo pentru cel mai bun film documentar.
Viata de zi cu zi a unui cuplu de batrani, documentata timp de un an in stil pur observational, devine un film despre timp, viata si moarte, o lectie de inocenta, fericire si seninatate si - nu in ultimul rand - o incredibila poveste de dragoste.

Proiectia va avea loc vineri, 10 aprilie 2009, ora 19:20 la Cinemateca Union.

Pe 14 aprilie filmul va fi prezentat la Paris (in cadrul Zilelor Filmului Romanesc) la inceputul lunii mai, la Londra (in cadrul Festivalului Filmului Romanesc organizat de Fundatia Ratiu) si la Chisinau, in festivalul Cronograf.

Dupa film, regizorul va purta o discutie cu publicul, iar Institutul Cervantes va invita la un cocktail oferit in cinstea primei co-productii romano-spaniole. Am fi onorati sa va avem alaturi la acest eveniment.
Din cauza numarului limitat de locuri, va rugam sa va confirmati participarea la adresa office@filmlab.ro. Prezentarea filmului o gasiti pe http://www.constantinsielena.ro/.
Proiectia de la Bucuresti va fi subtitrata in limba engleza!"

duminică, 29 martie 2009

Cu ochi de Narcis...

Nu prea sunt fan al emisiunilor facute de ascultatori, de forma: ei vorbesc, vorbesc, vorbesc si se incheie emisiunea. Fara nici o concluzie, fara nici un fel de precizari ale unor profesionisti. Senzatia mea e ca nu se trece la urmatorul nivel de cunoastere, de informare. Ascultatorul spune ce gandeste si gata. Asta in cazul cel mai fericit cand cel care suna este sincer. Nu zic ca omul mediu nu este aproape niciodata prins- cei care au reactie si pun mana pe telefon sunt cei care fie sunt vehement pro sau contra problemei ridicate. Nuantarile nu se fac in direct. Dar am constatat ca se fac online, daca acest lucru este posibil. In comentarii, pe forumuri. Nu ca sa il laud, dar imi plac forumistii de la Romania in Direct si asta pentru ca lui Ardelean ii pasa, se documenteaza, le raspunde, duce mai departe emisiunea.
Tot datorita unui proiect online- Reporter Adevarul.ro (o fi si in varianta print, nu am idee) am dat de urmatoarea poza, motivul real al acestui post lung si cu spoiala de analiza.

Ce a ajuns Resita de cand am plecat eu:)) Poza e facuta in statia de tramvai din centrul Resitei, zona magazinului Nera... (fotograf: Serban Casian).

Nu comentez calitatea, originalitatea si chiar originea pozelor/ filmuletelor publicate pe site-ul Adevarul. Din 11 februarie (cand vad ca a fost publicata prima fotografie) pana acum, s-au adunat cam 260 de poze. E mult, e putin, habar nu am. Cred ca habar nu au nici cei de la Adevarul pentru ca la modul cum sunt prezentate, clasificate, detaliate pozele e cam greu sa iti dai seama de ceva. Chiar ma intrebam cum pot face o ierarhizare a materialelor, si vad ca nu pot: castigatorul saptamanii 16-22 martie a fost asta.

Nu vreau sa exagerez, zicand ca probabil asta e tendinta- de castigare a unui public "narcisist". Si vad ca nu numai la noi e tendinta asta- Bogdan mentiona ca saptamanalul american Time a lansat pentru cititorii sai, posibilitatea de a-si crea propria revista, numita "Mine".

Ilustratia muzicala:)): Right Said Fred - I'm Too Sexy

sâmbătă, 28 martie 2009

Playlist pentru cafeaua de sambata dimineata (3)

Buna dimineata! Ce zi frumoasa! Mi-am facut cafeluta, am dat drumul la radio-ul personal:) si canta:

R.E.M - Shiny Happy People
Laid Back - Sunshine reggae
Gnarls Barkley - Crazy
Gun- Word up
Manowar - Carry on
Iris - Ziua care va veni
Gianna Nannini - Meravigliosa creatura
Doro - Rare Diamond
Landlord's walk
Selah-You Raise me Up
Alfie Zappacosta- Overload
Roxette- Listen to your heart
Baby Dance/ Ally McBeal - Ugachaka (I Can't Stop This Feeling)
Shrek/Smash Mouth - I'm a Believer
Shrek/ Proclaimers- I'm on my way

Si gata, am iesit la plimbare. Si dupa amiaza... la bazin.
Van Halen-Jump
OMD Sailing On The Seven Seas
R.E.M. - Nightswimming ca sa incheiem rotund.

sâmbătă, 21 martie 2009

Visez ca zbor

Sariturile cu schiurile mi se pare unul dintre sporturile cele mai spectaculoase; un sport fascinant, in care sportivii infrunta gravitatea, pornind de pe trambuline, sarind de obicei peste 120 de metri, ajungand, in cazul concursurilor de zboruri cu schiurile la peste 200 de metri. Sariturile, zborurile si aterizarile trebuie sa indeplineasca anumite conditii de stil si tehnica.
Cateva "expresii tehnice": iesirea de pe masa trambulinei, zborul cu schiurile asezate in forma de V (Boklov), cat mai simetrice, zborul trebuie sa fie coplanar (fara prea multe miscari), aterizarile trebuie sa aiba telemark (un picior usor flexat), schiurile trebuie sa fie paralele, numai schiurile trebuie sa atinga pamantul (zapada). Punctarea sariturilor se face in functie de distanta sariturii (in functie de punctul K- lungimea de la care se punteaza in plus) si de stil. 5 arbitrii puncteaza sariturile pe parcursul celor 2 manse (numai daca organizatorii decid ca sunt conditii de zbor prea periculoase nu se mai desfasoara a doua mansa), castigatorul fiind cel care insumeaza cel mai mare numar de puncte. Mai multe informatii gasiti pe Wikipedia, dar nu din cuvinte ati intelege frumusetea acestui sport, ci urmarindu-l, sau chiar practicandu-l.

Ma bucur ca am gasit un site romanesc cu stiri din sarituri cu schiurile: http://www.sport365.ro/ ("Sport zi de zi")- http://www.sport365.ro/Sarituri_cu_schiurile-s64.html si fireste, e o foarte bine ca Eurosport are transmisiuni, foarte multe in direct. De obicei Sorin Hobana comenteaza, si desi este uneori enervant cu cliseele sale de prezentare (lumea Icarilor Moderni si multe altele) este un comentator ce cunoaste acest sport.

Weekendul asta se incheie sezonul 2008-2009 al Campionatului Mondial. Astazi, la Planica, in Slovenia, este intrecerea pe echipe, maine fiind ultima etapa a sezonului. Pe trambulina Letalnica "Bratov Gorisek" au fost stabilite majoritatea recordurilor mondiale de zbor cu schiurile.

Abia astept campionatul de anul viitor, si fireste, Olimpiada! Sper ca preferatii mei: norvegienii Anders Jacobsen si Johan Remen Evensen; Harri Olli, Ville Larinto (in fine, toti finlandezii, mai ales ca se intoarce si Janne Ahonen), genialii Gregor Schlierenzauer si Simon Ammann, japonezii Takanobu Okabe, Noriaki Kasai, germanul Martin Schmitt si polonezul Adam Malysz sa castige...

marți, 17 martie 2009