joi, 16 aprilie 2009

Si viata este frumoasa

Prin '92-'93, eu inca in liceu, la Resita, toate erau bune si frumoase, imi amintesc ca il vazusem pe Sorin Rosca Stanescu la televizor- erau momentele de glorie TV a celor 3 "magi" ai presei romanesti de dupa '89: Cristoiu, Rosca Stanescu si Nistoriescu. Habar nu mai am ce spunea el, dar mi-a ramas in minte zicand cam asa: "Si mergeam eu grabit spre ziar, ca de fiecare data trecand prin Cismigiu, ca sa scurtez drumul. Nu stiu ce a facut si am ridicat ochii si m-am uitat la cer. Si mi-am dat seama ca trecuse atata vreme de cand nu ma mai uitasem la cer pur si simplu. Nu mai vedeam ce se intampla de fapt in jur, preocupat de propriile-mi ganduri." Si mi-am zis: "Saracii oameni mari. Cum sa ajungi si sa nu te mai uiti la cer? Sa nu mai auzi pasarile? Sa nu mai zambesti, daca iti vine, celor din jur?" si mi-am promis ca mie nu o sa mi se intample asa ceva.

Am gasit din 2004- parca e ieri, un articol al lui Andrei Plesu, din Jurnalul National:
Despre frumusetea uitata a vietii
"Daca ma gandesc bine, reprosul esential pe care il am de facut tarii si vremurilor este ca ma impiedica sa ma bucur de frumusetea vietii.
Din cand in cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori. Am uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop. Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza in nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gandesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Imi incep ziua apoplectic, injurand "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai inregistrez desenul ametitor al cate unei siluete feminine, inocenta vreunui suras, farmecul tacut al cate unui colt de strada.
Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si Mihaela Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase, Constantinescu si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat. Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut increderea in virtutile natiei, in soarta tarii, in rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitisti. Batranilor le apar frivol, tinerilor - reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati. Ma misc, de dimineata pana seara, intr-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta.
Respir crispat si pripit, ca intr-o etuva. Cand cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, in primul rand, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit in prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti intre esential si accesoriu, ca, in sfarsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului. Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.
Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila?
Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi."
Si daca o sa inchei tot cu un citat. Ovidiu Brazdau, in revista Psihologia Azi, in 2005 zicea: "Constat ca a devenit chiar o moda sa te lauzi sau sa te plagi cat esti de inconstient, cat de prost iti gestionezi viata si cat de putin tii cont de dorintele tale! Ca si cum ai fi incapabil sa iei decizii, ca si cum societatea este responsabila pentru esecul tau de a trai mai bine.
Eu zic sa o lasi balta cu modul asta de a gandi! Asuma-ti responsabilitatea vietii tale! Bucura-te de frumusetea vietii TALE, bucura-te de miracolul ploii si al stelelor pe care le vezi TU, bucura-te de misterul adanc al noptii langa iubitul/ iubita TA."

vineri, 10 aprilie 2009

Ma duc sa-i cunosc pe Constantin si Elena

Astazi, "FILMLAB, Institutul Cervantes si Cinemateca Union au onoarea sa va invite la prima proiectie din Bucuresti a filmului "Constantin si Elena", un lung-metraj documentar ce i-a adus tanarului regizor Andrei Dascalescu premiul pentru debut la prestigiosul festival de film documentar de la Amsterdam (IDFA) si o nominalizare la Premiul Gopo pentru cel mai bun film documentar.
Viata de zi cu zi a unui cuplu de batrani, documentata timp de un an in stil pur observational, devine un film despre timp, viata si moarte, o lectie de inocenta, fericire si seninatate si - nu in ultimul rand - o incredibila poveste de dragoste.

Proiectia va avea loc vineri, 10 aprilie 2009, ora 19:20 la Cinemateca Union.

Pe 14 aprilie filmul va fi prezentat la Paris (in cadrul Zilelor Filmului Romanesc) la inceputul lunii mai, la Londra (in cadrul Festivalului Filmului Romanesc organizat de Fundatia Ratiu) si la Chisinau, in festivalul Cronograf.

Dupa film, regizorul va purta o discutie cu publicul, iar Institutul Cervantes va invita la un cocktail oferit in cinstea primei co-productii romano-spaniole. Am fi onorati sa va avem alaturi la acest eveniment.
Din cauza numarului limitat de locuri, va rugam sa va confirmati participarea la adresa office@filmlab.ro. Prezentarea filmului o gasiti pe http://www.constantinsielena.ro/.
Proiectia de la Bucuresti va fi subtitrata in limba engleza!"