marți, 23 decembrie 2008

De Sarbatori ma duc acasa



Ca acolo stie Mosu' ca stau, si acolo imi aduce cadourile. E drept, cam cascat e Mosu' meu: de cand ma stiu nu imi pune toate cadourile sub brad. Ma trezesc ca mai lasa cate o punguta pe la cate o prietena, pe la cate un prieten, pe la rude. Cred ca le descopera pe parcurs, si acum ce sa faca, sa se intoarca din drum? nu are vreme... asa ca le lasa si el pe unde stie ca ma mai duc. Dar, daca stau bine sa ma gandesc, cred ca si Mosi Craciun-ii altora sunt la fel. Patesc ca sub brad la mine gasesc cadouri pentru prietenii mei. Asta e, sa fim intelegatori, are si el o varsta.
Si ma asteapta si bradul sa il impodobesc (si nu sunt poetica deloc, chiar asta e ritualul: ai mei cumpara bradul si eu cu frate-miu il impodobim). Nu conteaza ca uneori unul dintre noi e plecat. Ne cerem si dam cu parerea ca sa iasa cel mai frumos brad. Si la fel va fi si anul asta.
Si sper sa ajungem si pe Semenic, intr-o excursie de o zi. Nu cred sa fi nins atat de mult sau sa fie viscol ca sa fie drumul inchis. De schiat, eu, mai putin. Adica deloc. Dar o plimbare pana la Schitul Sfantul Ilie, pana la releu...
Vreau liniste si pace. Vreau sa se aseze in mine toate cele intamplate anul asta. Vreau ca departe de agitatia zilei de la Bucuresti sa imi "umplu bateriile" la Resita. Pentru anul ce va sa vina. Si pentru toate la cate visez sa se intample. Ca sa fiu gata sa le intampin sau sa le intamplu.
Imi amintesc ca in iulie 1991 (vacanta de vara, luasem treapta la liceu, mers cateva zile la Valiug) fusese un cutremur pe care eu l-am simtit dormind- am deschis ochii si primul gand a fost: "este cutremur. daca se prabuseste cabana nu e nimic, pic in apa. si eu stiu sa inot." si m-am intors pe partea cealalta si am adormit. A doua zi, lume agitata... cutremurul fusese destul de puternic in judetul Timis (oameni raniti, case prabusite). Peste o luna, iarasi, tushti in weekend la Valiug. Discotecareala, hahaiala. Luni, administratorul cabanei cainand lumea si ce o sa se intample cu noi ca tara: era 19 august 1991, fusese "Puciul din august". Seara, noi: dicotecareala, hahaiala. Bine, bine, nu le-am ignorat chiar pe toate ce s-au intamplat in jur (ca nu am mai fost la fel de relaxata in septembrie '91 cand au venit iarasi minerii...), dar ati prins ideea.
Asa ca: Sarbatori Fericite! Si sa cantam veseli, senini (dar nu senili): Astazi s-a nascut Hristos, sau Narcisa Suciu, sau Luiza Zan& Sorin Romanescu (nu am gasit o melodie, ci un reportaj;) si Band Aid - Do they know it's Christmas?

Sursa pozelor: http://www.fotomat.ro/. Autor: Matei Bitea.

Niciun comentariu: