"Trebuie remarcata extraordinara solidaritate a satenilor care au asigurat supravietuirea acestor oameni timp de aproape 10 ani. Sunt oameni care si-au riscat viata, si-au riscat functiile, si-au riscat libertatea, si a lor si a familiilor lor, ca sa le dea o bucata de mamaliga sau o arma sau o pereche de bocanci. Printre cei 16 executati sunt oameni care asta au facut: au dat mamaliga- ciobanul Sorescu, de exemplu. Printre cei executati sunt oameni care au suferit deja o condamnare in 1951-1952, deci care fost tinuti si torturati in inchisoare timp de 8 ani, dupa care au fost din nou condamnati, dar de data asta executati- o chestiune juridica incredibila.
Cred ar trebui facut un site care sa cuprinda si alte nume, cei care merita sa fie amintiti. Am avut privilegiul de a cunoaste pe cativa dintre ei. O parte s-au dus. Am asistat la procesul de redobandire a numelui (pentru Raluca- Ioana Voicu- Arnautoiu), unde contributia decisiva au avut-o nu numai documentele, ci si marturiile acestor doua femei extraordinare: Marina Chirca si Elisabeta Rizea (care la vremea aceea era invalida, nu se putea tine pe picioare) si care au depus o marturie atat de cutremuratoare incat procuroarea, care reprezenta statul, a inceput sa planga in timpul procesului. Aceste femei au povestit, printre altele, cum s-au intalnit cu tatal ei si cum ea era purtata intr-un rucsac- lucru imposibil astazi, la varsta aia se putea:).
Ce se intampla cu acesti oameni- cu o familie ca familia Jubleanu? Nu se vorbeste de ei. Vreau sa zic asta neaparat: nici de Toma Arnautoiu nu se vorbeste, nici de Gheorghe Arsenescu nu se vorbeste, nici de Gavril Vatamaniuc. De Gavrila Ogoranu, ceva mai mult, pentru ca a avut un extraordinar talent literar si a apucat sa traiasca si sa scrie. Dar altfel, tentativa este de a ingropa aceste lucruri, sa nu fie cunoscute, pentru ca ele reprezinta probabil o mustrare de constiinta pentru cei care au iesit din musuroiul comunist in 1990. Si atunci este bine sa nu se stie ca au existat altfel de oameni, cu altfel de demnitate, pentru ca demnitatea nu mai reprezinta o valoare. La fel cei care au murit sau suferit in inchisori, la fel si politicieni de marca care au refuzat sa plece din tara cand puteau pleca, preferand ramana si sa intre in inchisoarea Sighet si sa piara acolo.
Despre familia Jubleanu vreau sa zic ceva: tatal, Titus Jubleanu, condamnat de 2 ori si in cele din urma executat, a fost surprins pe munte impreuna cu sotia. A refuzat sa se predea ca sa-si salveze fiul- care a reusit sa fuga si a ramas cu Arnautoiu pana in ultimul moment. Titus Jubleanu, rezistand, s-a deschis focul, sotia lui a fost impuscata. A fost pus sa isi ingroape sotia, cu mainile, cum putea, acolo pe munte. El insusi a fost inchis si torturat. Copiii lui, fetele lui, au fost torturate. Ginerele lui a facut inchisoare. Cel mai mic copil a ramas marcat pe viata pentru ca tot timpul, la scoala, i se spunea: "Banditule!" Desi invata bine, nu primea note bune, pentru ca asa cum comunica invatatoarea surorilor mai mari: "El e foarte bun, dar...intelegeti situatia..." Iata familii care au fost absolut nenorocite de aceasta incercare de rezistenta, pentru ca a fost o incercare, poate o incercare don quihote-asca, dar care ar trebui sa se inscrie in memoria colectiva a romanilor, in istoria noastra (fiind o greseala a se pretinde ca nu exista, a se vorbi cum s-a vorbit- fara a avea habar...)
S-a vorbit destul de mult despre Elisabeta Rizea- pentru ca ea era spectaculoasa, daca aparea la televiziune impresiona- era intervievata de oameni care habar nu aveau despre ce e vorba, nu stiau ce sa intrebe... De exemplu, ea vorbea despre "baieti"- in limbajul anilor '90- "baietii" insemna "securistii", dar ea vorbea despre fratii Arnautoiu. Si telespectatorul nu intelegea despre ce e vorba...ea pentru ce a luptat, pe cine a ajutat? nu se stie, era o figura importanta a rezistentei...
Sotul ei, Gheorghe Rizea s-a ascuns ani de zile, a fost si el inchis, in casa lui s-a depus unul dintre juramintele grupului, intalnindu-se acolo. Cand in un fost coleg de-al meu, Nicolae Stoian, care a reusit sa faca un interviu cand Gheorghe Rizea avea 96 de ani, suferind la pat, il intreaba: Daca acum, in amurgul vietii, ati avea un mesaj pe care sa il transmiteti tinerelor generatii, care ar fi acela? Si Gheorghe Rizea raspunde: Sa se fereasca de comunisti!
Sunt foarte multi oameni, peste 100 probabil, care au ajutat grupul, 16 executati, zeci inchisi, multi dintre ei murind in inchisoare. Dar nu se spune suficient...
Maria Plop- o femeie simpla, tanara, care vine dintr-un sat de langa Prut, care pleaca cu un medic de acolo, ajunge la Nucsoara- aici e angajata la 2 familii- printre care familia Arnautoiu, cand fii pleaca pe munte, li se alatura si ramane cu ei pana in ultimul moment, cand este si ea arestata... Aceasta femeie avea toate posibilitatile se adere la partidul comunist, sa faca o cariera, era de la tara, avea o origine sociala sanatoasa... si cu toate astea sta si sufera alaturi de acesti oameni (pentru ca cred ca daca e greu pentru barbati, cu atat mai greu trebuie sa fi fost pentru o femeie, sa creasca si un copil si sa traiasca in conditiile in care au stat).
Cel mai tanar din grup, care nu a vrut sa se predea si a murit in schimbul de focuri din rapa, Constantin - Tica Jubleanu, a scris un jurnal, probabil scris la indemnul lui Toma Arnautoiu, ca sa ramana o marturie- jurnalul pus in sticle, ingropat si apoi descoperit. In jurnal spune: ce au facut iarnile, cum au supravietuit (putinul malai ce ramansese l-au amestecat cu scoarta de copac; cum mergeau la stane si "confiscau" branza, lasau ciobanilor un bon pentru ca acestia sa nu aiba dificultati, sa nu se spuna ca au furat...)
Indignarea celor din grup era indreptata pe prezenta pe prezenta trupelor sovietice in tara, dar si pe cei din comunitatea locala care au capitulat cu atata usurinta si care au devenit, dupa cum zicea unul din cei arestati: "alti entelectuali" (oamenii regimului, care nu se mai bucurau de respectul de care se bucurasera cei care erau elita satelor inainte de venirea comunismului).
Si cu asta inchei, asta a fost una dintre marile tragedii ale tuturor tarilor comuniste: distrugerea elitelor. Elitelor nu numai in sensul celor care au invatat carte, ci si celor care aveau un sambure de conducatori in ei, care aveau o demnitate, care reprezentau un model in mica sau marea comunitate in care traiau.
Sper sa se faca un site mai mare, in care sa se vorbeasca si de aceste personaje si va indemn sa aflati cat mai multe despre ei: nu numai despre grupul Arnautoiu, pentru ca au fost mai multe grupuri, si cred ca merita sa intra in memoria noastra colectiva."
Ce a ajuns Resita de cand am plecat eu:)) Poza e facuta in statia de tramvai din centrul Resitei, zona magazinului Nera... (fotograf: Serban Casian).
Am revenit cu parte din discursul istoricului si diplomatului Neagu Djuvara de la lansarea site-ului 
Anul acesta se implinesc 50 de ani de la terminarea proceselor celor implicati in Grupul de la Nucsoara si 50 de ani de la executia celor 16 oameni condamnati la moarte.
