Citind articolul prietenului Bogdan (citez: "Si zice maestrul Cristoiu asa la un moment - Basescu e privit de americani drept un pilon de rezistenta in perspectiva unui conflict cu Iranul. Sic! Era sa scap telecomanda! Totusi nea Cristoiu salveaza situatia si baga asa o rezerva privind statutul prezidential in privinta iranienilor. Cam juma juma asa...
Cand dau sa schimb postul, gazetarul arunca bomba: de fapt americanii se bazeaza strict pe Basescu in privinta problemei rusesti. Noi....o da...noi sintem speranta Occidentului in caz ca rusii au planuri perverse. Si nea Cristoiu era ferm convins.
(...)Ma intereseaza mai mult mentinerea liberei circulatii spre tarile membre UE. Cat o mai tine si asta..."
Cand dau sa schimb postul, gazetarul arunca bomba: de fapt americanii se bazeaza strict pe Basescu in privinta problemei rusesti. Noi....o da...noi sintem speranta Occidentului in caz ca rusii au planuri perverse. Si nea Cristoiu era ferm convins.
(...)Ma intereseaza mai mult mentinerea liberei circulatii spre tarile membre UE. Cat o mai tine si asta..."
mi-am amintit bancul:
"Printre tarile candidate la intrarea in NATO in valul trei iata ca se afla si Albania. Bineinteles se asteapta o contributie substantiala la fondul militar NATO. Primul Ministru albanez: “Noi, poporul albanez, contribuim cu un tanc!” Presedintele NATO: “Pai cum, dom’le? Americanii au dat 276213 de avioane, germanii 489711 tancuri,…” aia asa, altii asa… Albanezul, un pic rusinat: “Bine, bine. Vom face un efort. Va dam doua tancuri!” Presedintele: “Poate n-am fost destul de clar… Uite ce mult au contribuit astia… Asa ca terminati cu glumele proaste!” Primul ministru albanez cere un ragaz de o zi pentru a se consulta cu guvernul. Peste 24 de ore, se intoarce albanezul, un pic cam amarat:“Bine, dom’le. Ne-ati convins!… Va dam toate trei tancurile!”
Bine ca avem de cine rade.
Recitind articolul "Traian Basescu si modelul Stefan cel Mare" scris in 2006 de Sabina Fati se intrevedea atunci inceperea "re-branduirii"- mi-a placut incheierea: "Stefan cel Mare este iubit din povesti, nu din istorie, la fel cum Traian Basescu este placut pentru ceea ce pare sa fie, nu pentru ceea ce face." Acum nu mai stiu unde se afla constructia mitica, si marturisesc ca nici nu ma mai intereseaza.
In rest, da, ca si in trecut, noi suntem Speranta Occidentului. Nadejdea omenirii. Lumina ratacitilor. Odihna ostenitilor. Pacea Pamantului, ce mai incoace si incolo! Dar ne purtam ca si cand am fi contrariul (vai, dar nu suntem asa, cum, noi?): povara UE, nepasatori la problemele lumii, deznadejdea tinerilor, jignirea batranilor, batjocorirea credintei, galceava cu cetatenii...
Dar inca mai sper!;)