Ce mai faceti?

Bine v-am mai gasit!

Desi au doar 2 saptamani din anul asta, mi se pare ca s-au petrecut o multime. Nu am mai scris, nu ca nu as fi avut ce- dimpotriva, ci, deoarece la foarte multe evenimente "globale" am avut trairi prea puternice. Si am lasat sa se aseze... Au scris altii, am citit articole interesante, postari pe bloguri care spuneau, mai reusit decat as fi facut-o eu, ce se intampla cu noi. pe la noi.

Cuvantul "diabolic" mi-a tot venit in minte: atunci cand il urmaream pe Emil Boc cu cireasa "Ordonanta 230", pe Gabriel Oprea cu prietenul Virgil Ardelean, cand cu oprirea "robinetului de gaze"- "jocul" Rusiei, Ucrainei, Uniunii Europeane si restul, vazand nebunia din Gaza si auzind, dar nevenindu-mi sa cred ce aud de la Presedintele Traian Basescu. Atat cu politica!

Economic, nu cred ca stam prea bine, succesul fiind determinat in primul rand de speranta (ookk, recunosc, ma gandesc si la actiunile ce le am in portofoliu). Si cum Speranta e firava si nu se simte prea bine... In aste cateva zile ce povestiri am auzit despre lipsa de profesionalism, impertinenta si aroganta combinata cu rautate si un dram de disperare din bancile romanesti ma face sa ma gandesc cu ingrijorare la viitor: daca acum nu sunt capabili sa desfasoare eficient activitati de rutina, precum cele legate de depozite, credite, dobanzi de incasat si rate de platit, cum o sa actioneze in situatii exceptionale (adica neobisnuite, speciale) cum s-ar putea sa urmeze.
Ma bucur ca si angajatii din domeniul privat invata sa-si foloseasca forta de negociere a masei. Ideal ar fi ca aceasta forta sa o foloseasca cu minte! Acum ca exemplul vine de la angajatii BCR- Erste, una dintre cele mai neprietenoase si hulpave banci din Romania (e singura banca care stiu ca percepe comision la depunere la caserie!), e secundar. Principiul conteaza.

Si ca sa inchei in mod "optimist": cam toate astea si multe ce au fost si sigur vor urma, imi aduc aminte de o povestioara dintr-un almanah SF din anii '80: Marele Comandant Universal se uita in jur si constata multumit ca, iata, micutii de pe planeta Pamant cresc, se dezvolta, descopera singuri sau indrumati tot felul de elemente utile progresului. Cateva clipe nu se mai uita la ei (vorba aia, se jucau cuminti) ocupandu-se de marile conflicte intergalactice. Cand isi mai arunca ochii, aude zgomot de fier, apoi aude bubuituri, apoi aude bubuitori si haraituri. Cand isi cheama responsabilul cu planeta Pamant, nu mai apuca sa il intrebe ce se intampla ca se aude un mare Buuum si planeta dispare. Si nu ii ramane decat sa spuna: "Incepusera asa bine! Dar ce s-o fi intamplat de au ajuns sa isi distruga propria casa? Si sunt singura specie care isi distrugea membrii si a ajuns sa se distruga pe sine". Cam asa.