Toma Arnautoiu- istoria conteaza (www.tomaarnautoiu.ro)- 1

Anul acesta se implinesc 50 de ani de la terminarea proceselor celor implicati in Grupul de la Nucsoara si 50 de ani de la executia celor 16 oameni condamnati la moarte.

Pe Radio Alternativ (http://www.radioalternativ.ro/) veti gasi inregistrari, alaturi de radioul public fiind singurele posturi de radio care au fost prezente vinerea trecuta la lansarea site-ului http://www.tomaarnautoiu.ro/, lansare ce a avut loc la Institutul de Cercetari Politice.

Primul vorbitor, istoricul Dorin Dobrincu, director general al Arhivelor Nationale ale Romaniei a mentionat ca inainte de 1989 tema rezistentei anticomuniste era tabu, dar imediat dupa caderea comunismului au aparut timit unele marturii, memorii si unele documente care apareau in publicatii mai mult sau mai putin academice. Inainte de '89 informatiile apareau intr-o anumita maniera in publicatii controlate de Securitate (de exemplu, revista "Pentru patrie"), iar prin anii '70 au ajuns la moda romane politiste de factura proasta in care apareau efigii de eroi ai Secuitatii- oameni care murisera in lupta cu "banditii". Fireste, cei de pe partea cealalta a baricadei nu aveau cum sa isi spuna povestea.

Rezistenta anticomunista a existat in tot restul Europei, inclusiv in forma armata. In Polonia, Ucraina Occidentala si statele baltice fenomenul rezistentei a fost mult mai amplu ca in Romania (in Lituania, de exemplu, erau implicate peste 100.000 de persoane, mult mai mult ca in Romania).

Cauzele pentru care in Estul Europei a existat rezistenta armata anticomunista:
- in primul rand ocupatia sovietica
- transformarea rapida si radicala a scenei politice si sociale- partidele comuniste controlate de partidul bolsevic al URSS tindeau sa controleze nu numai statul, dar si societatea si dorea sa o transforme
- persecutiile politice si religioase pe scara larga
- (mai putin in Romania) persectutiile etnice

In Romania rezistenta armata nu a cuprins foarte multi oameni- au existat cateva mii de oameni activi, sustinuti de zeci de mii de persoane. Existau afinitati politice sau religioase. Inainte de 89 in ochii Securitatii rezistenta a fost un element legionar, dar adevarul era ca erau si alte grupuri aveau preponderenta liberala, taranista, asa cum existau si grupuri fara afiliere politica. D-l Dobrincu da ca exemplu primul grup din versantul sudic al muntilor Fagaras- din 1948- condus de Corneliu Gheorghe Arsenescu, grup a fost in buna masura creatia lui, dar si a unor grup de lideri liberali din Campulung, Arsenescu fiind membru al unei dizidente din partidul liberal (ramura Tatarescu). Toma Arnautoiu era membru al Partidului National Taranesc, amandoi fiind fosti militari de cariera.

Grupurile de rezistenta nu erau mari: in general 2-3 oameni pana la cateva zeci. Sustinatorii erau mult mai numerosi, iar cand grupurile au fost lichidate, sustinatorii lor au avut de suferit poate mult mai mult. Partizanii erau slabi inarmati, medicamentele au fost permanent o problema si foarte adesea hrana era insuficienta. Au existat cateva initiative firave de a se parasuta din vest (5 echipe) ajutor pentru partizani.

In Romania fenomenul a debutat in primavara lui '44 odata cu intrarea trupelor sovietice in partea de nord- est a tarii (Bucovina) si aceasta prima faza a continuat cu intensitati diferite pana la sfarsitul celui de al doilea raboi mondial.

Dupa 1948-1949 se pot identifica 14 zone de rezistenta, in zone cu o anumita individualitate istorica, nu doar in zonele montane sau impadurite (in Muntii Carpati- Bucovina, in muntii Maramures- Gutai, Tibles, in muntii Apuseni, in Banat, in muntii Macinului, in muntii Fagaras).

In perioada 1945-1947 au existat numeroase organizatii subversive cu nuclee reale de rezistenta, dar care au fost foarte mult amplificate de serviciile represive din Romania (din documentele diverselor institutii: Serviciul Special de Informatii, Corpul detectivilor, Siguranta, etc.)- daca se ia ad literam tot ce afirmau serviciile s-ar crede ca romanii erau in masa angajati in lupta impotriva comunismului. Nu e chiar asa- erau multi oameni in opozitie la comunism, erau multi oameni in rezistenta, dar si mai multi s-au alaturat partidului comunist si partidelor satelit.

Rezistenta a fost lichidata in cazul grupurilor mari in 1957-1958, ultimii partizani izolati inarmati fiind anihilati in 1960-1961.

Grupurile din Muntii Fagaras- versantul sudic sunt printre cele mai importante, nu doar prin profilul liderilor, ci si prin modul prin care formatiunile erau structurate, prin impactul asupra autoritatilor din zona, prin influenta asupra populatiei, chiar pentru cititorul obisnuit pentru spectaculozitatea unor actiuni, pentru vietile "povesti de roman".

Cum in 1945 societatea romanesca era subdezvoltata, rurala, care cunoscuse un anumit tip de democratie interbelica, dar sub Carol al II-lea fusese sub o conducere militarizata, partide de extrema dreapta, dictatura militara- asta schimband in rau situatia tarii- asa ca oamenii se obisnuisera in timpul celui de-al doilea razboi mondial cu conformismul, cu utilizarea statului in exterminarea unor grupuri intregi de populatiei sau incarcerarea altora.

Voi reveni cu discursurile istoricului Neagu Djuvara, cel al doamnei Ioana- Raluca Voicu- Arnautoiu, Christian Mititelu venind apoi cu cateva precizari interesante.