Abia astazi am citit articolul lui Dan Tapalaga din Hotnews. Daca l-as fi citit din timp nu m-as mai fi intrebat, pe cand cu cazul Ritzi, ce alte tipuri de contracte sau ce noi tipuri de relatii de afaceri au mai aparut in relatia stat- companii private, in special media. Inca nu mi-e foarte clar de cand au inceput 'noutatile'.Ce s-a dezvaluit in cazul Ritzi (la Ministerul Tineretului si Sportului) si ce se incearca acum cu Elena Udrea (la Ministerul Turismului) mi se par niste utile lectii de economie si de business, pe care, daca as preda la ASE, le-as face la cursuri ca studii de caz. Dar dupa ce am trecut prin materia "Etica in afaceri".
In articol sunt detailate cateva tipuri de contracte si relatiile de afaceri create:
- metoda sponsorizarii generoase (in cazul de fata, al unei emisiuni TV)
- metoda Ridzi simpla- ministerul incheie contract cu o firma, care primeste mai multi bani decat ar merita pentru serviciile pe care urmeaza sa le presteze, aceasta la randul ei incheie contracte de publicitate (de exemplu, pentru mascarea aparitiilor TV preferentiale)
-metoda Ridzi complicata (companii interesate sa-si faca publicitate la televizor doar in campaniile electorale, platind de fapt pentru promovarea unui politician)
- contracte cu firme de consultanta in afaceri
Nu luam in considerare "metoda cash", care e implicit ilegala.
Nu prea imi pot da seama cum presa- "cainele de paza al democratiei", poate sa stea atent si vigilent la miscarea unora dintre cei care pot pune in pericol buna functionare a statului de drept daca este imbuibat si mangaiat intre urechi de "posibilii infractori".Imoralitatea acestor actiuni priveste si pacalirea publicului. Desi sunt materiale "comandate", publicul nu stie acest lucru. Cred ca publicul are dreptul sa stie daca este o simpla stire, curata, sau o publicitate mascata, nu neaparat mincinoasa.
Un bun om de afaceri sau economist cunoaste aceste tehnici, ele fiind usor realizabile, intuind ce ar trebui si ar putea face pentru a le pune in aplicare.
Din perspectiva dezvalurilor din ultimile luni, mi-am amintit si declaratiile lui SOV si ale lui Patriciu: "Intariti-va statul". ..."Dar pentru asta exista organisme ale statului, Politie, Parchet, Justitie. Daca statul este incapabil sa-si protejeze resursele, este problema statului, nu a omului de afaceri. Omul de afaceri incearca. Este treaba statului sa-l prinda si sa-l lege", spunea Vantu in luna martie.
In schimb, eu, ca om de afaceri, imi impun propriile limite in relatia cu partenerii. Nu are legatura cu lipsa de experienta in lumea "cruda" a afacerilor, cu capitalismul, piata libera sau relatiile de afaceri construite pe principiul profitului. Dar pentru ca ma simt om al cetatii, alaturi de oameni, nu deasupra lor in sfere a-morale si a-legale. Prima lectie de afaceri pentru mine a fost: sa crezi in produsul pe care il vinzi. In mod obiectiv, rational, dar si emotional. Ma gandesc la oameni, ma pun in pielea omului simplu, care traieste si tine la micile bucurii sau tristeti ale vietii. Cum cred ca ar trebui sa faca oricine.
Cum zicea Rogozanu: "Acesti baietei, plini de orgoliu, se joaca pe timpul nostru si in timpul vietilor noastre de-a puterea si dominatia. Stiu ca vorbesc de pe pozitii extrem idealiste, dar e singurul meu avantaj in calitate de cetatean vulnearabilizat de astfel de jocuri infinite de putere. Marea mea forta de simplu cetatean este ca nu le evaluez puterea cum vor ei."
Inca mai cred in minuni. Cu privire la ilegalitatea contractelor din Dosarul Monica Iacob Ritzi astept sa se pronunte Curtea de Conturi, Garda Financiara, Parchetul sau DNA si cine o mai trebui sa se pronunte, iar subiectul Elena Udrea- chiar vor fi interesant de urmarit incercarile de a aduce lumina ale HotNews si ale altor redactii de investigatii, momentan doar jurnalistice.
