!! Scrisoarea FALSA din 10 decembrie 2008- asa zisii "semnatarii" sunt cam aceeasi ca cei ai scrisorii- apel REALE din 6 februarie 2007

Scrisoare deschisă Preşedintelui României, Traian BĂSESCU
10 decembrie 2008
Domnule Preşedinte,
În urmă cu exact patru ani România beneficia de cel mai important moment pentru memoria şi conştiinţa sa colectivă de la evenimentele din 1989 încoace. Atunci, o alianţă în care puţini crezuseră că poate câştiga alegerile parlamentare, reuşea să redea românilor sentimentul libertăţii şi al demnităţii.
Timp de patru ani, 2000 - 2004, în care cuvintele cele mai rostite fuseseră „corupţie" „frică", „şantaj", „izolare", românii s-au simţit înşelaţi şi persecutaţi. Intelectualii incomozi erau ridicaţi de pe stradă, justiţia era înfăptuită în sufrageriile baronilor roşii, membrii cabinetului făceau deliciul presei internaţionale prin delapidările de fonduri europene iar programul de la televizor era făcut îndeaproape după agenda lui Adrian Năstase.
Domnule Preşedinte,
Onoarea unei naţiuni stă şi în liderii pe care îi are. Atât în dezbatreile publice cât şi în discuţii particulare, mulţi dintre noi, cei care semnează acest apel, v-au arătat sprijinul. Condamnarea comunismului din decembrie 2006 a fost o confirmare reală a faptului că aşteptările noastre n-au fost înşelate. Milioanele de victime ale totalitarismului şi ale unei ideologii barbare au fost răzbunate într-unul din cele mai solide documente din istoria Europei cu privire la trecutul recent.
Prima ţară de pe glob care a condamnat comunismul nu are voie să se mai abată de la principiile libertăţii, stabilităţii şi prosperităţii!
Domnule Preşedinte,
Vă solicităm în mod expres să nu giraţi o alianţă cu Partidul Social Democrat. Această formaţiune moştenitoare a Partidului Comunist, metamorfozată doar onomatopeic, a stat la baza celor mai mari traume
colective din istoria României recente: preluarea puterii din mâinile dictatorului Nicoale Ceauşescu, valul de fărădelegi din tulburaţii ani `90, mineriadele, păstrarea unei politici externe tributară intereselor Moscovei, izolarea României faţă de structurile euro-atlantice, întârzierea nepermisă a reformelor economice, împiedicarea lustraţiei şi a unei justiţii care să ducă la aflarea adevărului istoric.
Domnule Preşedinte,
Prerogativele constituţionale pe care le aveţi vă permit, fără nicio îndoială, să înfăptuiţi voinţa majorităţii. Spectrele rezultatelor alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2008 indică clar opţiunea românilor pentru o dreaptă consolidată. Desemnarea unui prim-ministru care să meargă în faţa Parlamentului cu propriul cabinet poate modifica radical această alianţă nedorită care se conturează, între Partidul Democrat – Liberal şi Partidul Social Democrat.
Domnule Preşedinte,
Vă mai indemnăm doar să aveţi o clipă de tagadă şi să meditaţi foarte bine înainte de a lua o decizie care poate trimite România cu douăzeci de ani în urmă. Gândiţi-vă încă o dată la memoria sutelor de mii de morţi din închisorile comuniste, la tinerii care şi-au jertfit viaţa pentru ca noi să putem decide în cunoştinţă de cauză, la românii de peste hotare care muncesc cu lacrimi în ochi şi la tinerii care v-au votat cu gândul la adevăr şi dreptate.
Semnează:
Gabriel LIICEANU, Andrei PLEŞU, Doina CORNEA, Mitcea CĂRTĂRESCU, Alina MUNGIU-PIPPIDI, Andrei PIPPIDI, Alexandru CĂLINESCU, Sorin ALEXANDRESCU, Lucia HOSSU-LONGIN, Dorin TUDORAN, Ruxandra CESEREANU, Andrei MARGA, Sorin ILIEŞIU, Vasile IŞAN, Livius CIOCÂRLIE, Vlad ALEXANDRESCU, Dragoş Paul ALIGICA, Andrei CORNEA, Ştefan ANDREESCU, Vasile ASTĂRĂSTOAIE, Adriana BABEŢI, Hannelore BAIER, Alexandru BELDIMAN, Magdalena BOIANGIU, Lidia Gheorghiu BRADLEY, Corin BRAGA, Magda CÂRNECI, Eugen CIURTIN, Aurelian CRĂIUŢU, Dorin DOBRINCU, Vasile DOCEA, Sabina FATI, Iulian FRUNTAŞU, Florin GABREA, Tom GALLAGHER, Armand GOSU, Stere GULEA, Alexandru LĂZESCU, Viorel MARINEASA, Mircea MIHĂIEŞ, Dan C. MIHĂILESCU, Mihail NEAMŢU, Virgil NEMOIANU, Vlad NICULESCU, Andrei OIŞTEANU, Anca OROVEANU, Rodica PALADE, Şerban PAPACOSTEA, Horaţiu PEPINE, Dan PERJOVSCHI, Lucian PETRESCU, Ileana PINTILIE, Valentina POP, Tania RADU, Victor REBENGIUC, Lavinia STAN, Dan TAPALAGĂ, Vladimir TISMĂNEANU, Gelu TRANDAFIR, Florin TURCANU, Daniel VIGHI, Smaranda VULTUR, Şerban RĂDULESCU-ZONER, Alexandru ZUB

************************************************************************************
Semnatarii Scrisoarii celor 50 de intelectuali (de solidarizare cu Traian Basescu)
Marti, 06 Februarie 2007

Sorin Alexandrescu, Vlad Alexandrescu, Dragoş Paul Aligica, Ştefan Andreescu, Vasile Astărăsfoaie, Adriana Babeţi, Hannelore Baier, Alexandru Beldiman, Magdalena Boiangiu, Lidia Gheorghiu Bradley, Corin Braga, Alexandru Călinescu, Mircea Cărtărescu, Magda Cârneci, Ruxandra Cesereanu, Livius Ciocârlie, Eugen Ciurtin, Andrei Cornea, Aurelian Crăiuţu, Dorin Dobrîncu, Vasile Docea, Sabina Fati, Iulian Fruntaşu, Florin Gabrea, Tom Gallagher, Armand Gosu, Stere Gulea, Sorin Ilieşiu, Alexandru Lăzescu, Gabriel Liiceanu, Viorel Marineasa, Mircea Mihăieş, Dan C. Mihăilescu, Mihail Neamţu, Virgil Nemoianu, Vlad Niculescu, Andrei Oişteanu, Dumitru Oprea, Anca Oroveanu, Rodica Palade, Şerban Papacostea, Horia Roman-Patapievici, Horaţiu Pepine, Dan Perjovschi, Lucian Petrescu, Ileana Pintilie, Andrei Pippidi, Valentina Pop, Tania Radu, Victor Rebengiuc, Lavinia Stan, Dan Tapalagă, Vladimir Tismăneanu, Gelu Trandafir, Florin Turcanu, Traian Ungureanu, Daniel Vighi, Sever Voinescu, Smaranda Vultur, Şerban Rădulescu-Zoner, Alexandru Zub.

"Pe fundalul unei dispute păguboase pentru întreaga ţară între preşedintele României Traian Băsescu şi prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu, asistăm la naşterea unei crize politice care ameninţă să ia proporţii.
În plus, precaritatea alianţei PD-PNL a permis revenirea agresivă la rampă a partidelor din opoziţie (PSD, PC, PRM), singurele de altfel care, incapabile să-şi refacă imaginea în ochii electoratului, ar avea ceva de câştigat de pe urma acestui scandal.
De aici şi imposibilitatea instalării noastre într-un climat de seninătate şi încredere, de care aveam atâta nevoie după intrarea României în Uniunea Europeană. Criza politică pe care o trăim astăzi îşi are de fapt originea în teama celor care se simt dintr-o dată ameninţaţi de trei iniţiative mai importante ale actualului preşedinte al României:
1. faptul de a fi declarat război corupţiei, indiferent de unde venea ea, şi asta nu numai în vorbe, cum se făcuse până atunci;
2. cererea de desecretizare a tuturor arhivelor Securităţii;
3. condamnarea recentă, printr-un discurs exemplar, a comunismului şi a ravagiilor făcute de el în România. Din acest moment, Traian Băsescu a devenit ţinta atacurilor concertate ale celor care şi-au simţit clătinate afacerile, impunitatea, posibilitatea perpetuării statului oligarhic postcomunist.
Ei se apără utilizând o împletire de tehnici de „luptă politică“ care au deja tradiţie în societatea română postbelică: minciuna la scenă deschisă, prezentarea distorsionată a situaţiilor, aţâţarea populaţiei prin discursuri demagogice, tehnica hoţului care strigă „prindeţi hoţul!“, campanii de discreditare prin posturi de televiziune şi ziare, tupeul, violenţa limbajului şi ameninţarea. Invocând legi şi proceduri ale democraţiei, cei care au chemat în repetate rânduri minerii în Bucureşti batjocorind premisele elementare ale democraţiei, cei care şi-au anexat sistematic instituţiile statului, ignorând cu desăvârşire binele comun şi urmărindu-l numai pe al grupului din care fac parte, joacă rolul ingrijoraţilor de soarta ţării.
Ei acuză derapajele unui preşedinte care periclitează „liniştea ţării“ şi provoacă „neaşezarea ei“. Cei care, vreme de 10 ani, au ţinut la putere „un preşedinte pentru liniştea lor“ intră într-un profund disconfort când au în faţă un personaj care pare să devină un preşedinte pentru alte coordonate istorice.
„Scandalurile“ pe care actualul preşedinte le creează provin din zgândărirea focarelor de infecţie, ignorate până acum, ale societăţii noastre. Din ideea că societatea română nu se poate redresa continuând să accepte şi să bage sub covorul istoriei gunoiul politic acumulat în „anii tranziţiei“.
Ceea ce constatăm în clipa de faţă este o ruptură a majorităţii clasei politice româneşti de mersul firesc al istoriei şi de dorinţele şi aspiraţiile majorităţii poporului român. Aceasta este adevarata criză politică pe care o traversează acum România.
Reprezentanţii acestor partide sunt gata să sacrifice nevoia noastră de calm social şi de construcţie în noile structuri UE de dragul perpetuării intereselor proprii. Prin comportamentul lor, reprezentanţii acestor structuri politice au discreditat în ochii populaţiei economia liberală şi instituţiile democratice ca singure soluţii de ieşire a României din marasmul ei istoric.
Pentru ei, poporul român continuă să fie o masă de manevră ce poate fi prostită cu televiziuni şi ziare (care, când nu sunt pur şi simplu aservite, trăiesc din goana imorală după scandal), cu tehnici de intoxicare, cu diversiunea scandalurilor create, cu fluturarea primejdiilor inventate, cu false legalisme.
Niciodată de 17 ani divergenţa de interese dintre clasa politică creată în jurul fostului activ de Partid Comunist, al fostei Securităţi şi al noilor oligarhii financiare, pe de o parte, şi dintre binele modern şi recivilizator pe care îl merită poporul nostru după decenii de coşmar istoric, pe de altă parte, nu a fost atât de mare.
Victoria acestei clase politice ar face parte dintr-un lung şir de victorii pe care, în ultimii 60 de ani, grupuri de indivizi cinici şi bine organizaţi le-au repurtat împotriva poporului român şi a istoriei sale. În clipa de faţă se încearcă de fapt o nouă mistificare a istoriei noastre. Primului preşedinte român care dă semne că e dispus să aducă ţara pe drumul pe care ar fi trebuit să se aşeze în urmă cu 17 ani i se creează - şi asta, culmea!, tocmai de către cei care au pus sistematic în pericol instituţiile democraţiei - un portret de infractor politic şi de potenţial dictator.
Ruşinoasa tentativă de a aplicare a procedurii de demitere a preşedintelui României, fără absolut nici un motiv temeinic, este o dovadă în acest sens.Noi, cei care semnăm aceste rânduri, avem încredere în instinctul politic al electoratului roman. El va şti să distingă în ţesătura acestei comedii politice parlamentare primejdia unei noi poticniri de proporţii a societăţii româneşti pe drumul istoriei sale."