Astazi sunt sociala:). Azi vorbesc despre ce fac altii. Fosti colegi, acum prieteni.
Adrian Ardelean a avut ieri o emisiune despre "care este in Romania conditia omului in varsta". Raspunsurile de pe forum arata ca sunt oameni carora le pasa. Bun!
Poate pentru ca mai toate verile le-am copilarit la tara la bunici, poate pentru ca surprindeam discutii intre adulti care priveau pensionarea cu teama si ingrijorare, mi-am zis ca "atunci cand o sa ma fac mare o sa ii ajut". Pe la 20siunpic speram sa imi fac o asociatie care sa ofere programe reale pentru varstnici. Nu am facut-o niciodata.
Toate discutiile publice ce privesc in mod direct pensionarii se refera la pensii, cateva gratuitati si economate. Fapt este ca problema calitatii vietii nu se pune, majoritatea pesionarilor supravietuind- atat.
Si cand zic calitatea vietii ma refer la: a avea o stare buna de sanatate, a avea venituri suficiente pentru satisfacerea nevoilor, a avea membri de familie pe care se poate conta la nevoie, lipsa grijilor si a stresului.
"Trecerea in rezerva“, pensionarea inseamna nimic. A fi nevoit sa traiesti experienta retragerii din majoritatea activitatilor care dadeau un sens vietii, a fi martor al propriului declin fizic si uneori psihic si, mai ales, a infrunta iminenta mortii, toate acestea sunt extrem de dureroase. Din pacate pentru un pensionar toate usile societatii par inchise.
De exemplu, in America, perspectiva e inversa ca la noi: toti trag sa aiba salarii bune, deci pensii bune, muncesc cu disperare, asta pentru a se bucura de o "retragere" vesela: sa se mute in zone calduroase, sa calatoreasca, sa se bucure de viata in sfarsit. La sfarsit.
De fiecare data cand am calatorit in strainatate (la Londra stiu ca am fost chiar impresionata) am remarcat in muzee, in parcuri, pe strazi babute imbracate sobru sau fistichiu, batranei gomosi sau sportiv- relaxati.
Fara indoiala peste tot sunt oameni nevoiasi. Asta e o problema universala, nu o sa o rezolvam noi acum. Dar vorba "cine nu are batrani, sa si-i cumpere", adica aprecierea, recunoasterea sunt nostalgii, atitudinea fata de batrani fiind mai degraba de compasiune decat de respect.
Daca vreti sa cititi, un studiu interesant publicat de Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii:
"Perceptia sociala asupra varstnicilor intre obiectivitate si distorsiune" de Adela Popa.
Si, sa cante muzica: Alan Parsons Project- Old And Wise
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu