Din seria: de ce sa fie simplu daca poate fi complicat (1)

Va redau mai jos conversatia avuta pe Mess pe tema: am permis de conducere vechi- d'ala sub forma de carnetel (ookk, da, nu am mai condus de... 12 ani), expirat din 2004. Si m-am dus sa-l preschimb.

Eu: Noroc ca eram bine dispusa de dimineata ca altfel... as fi chiar enervata acum...

Am fost (la Directia Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor din Pipera)... Am ajuns imediat la ghiseu. Tanti zice: "Nu aici...la ghiseul 7". Ma duc la ghiseul 7. Coada. Vad o tanti la alt ghiseu libera. Ma duc sa confirm cu ea...Ii dau actele... "Aaa...sunteti din Bucuresti... la etajul 1"

El: Asa era. La parter se pare ca era pentru Ilfov. Cand am ajuns acolo am citit ca acolo era jud. Ilfov dar n-am dat importanta.

Eu: Ma duc la etajul 1... Preschimbare permise ghiseul 9 sau 10... ajung imediat. "Aaa..nu aveti fisa detinatorului". Zic: "Pai mi s-a zic ca se ia de la ghiseu" (ca fiind fata precauta am dat telefon cu o zi inainte ca sa ma interesez ce documente trebuie sa am cu mine. Am dat telefon pentru ca pe site nu am gasit nici o informatie utila, iar pe informatiile gasite pe forumuri nu ma bazez ca na, nu sunt oficiale)

"Aaa, nu de la noi. Dar nu e nici o problema. Va duceti peste drum." "Ce e peste drum- intreb eu intentionat naiva- o alta unitate a Politiei?" "Nuu, acolo gasiti formularele si vi le completeaza ei... ca trebuie dactilografiate." (ce aflasem de pe forumuri s-a intamplat- toate firmele alea capusandu-ne- "fisa detinatorului permisului de conducere completata prin dactilografiere, fisa pe care o gasiti la centrele specializate- zau?) O intreb pe functionara: "Asta e tot? Toate documentele sunt in regula?" "Da, asta e tot. Reveniti."

Ma duc peste drum... ai vazut cum erau indivizii in curtea si pe scarile Directiei- ca taximetristii in Gara de Nord- "Ce aveti nevoie? Radiere, inmatriculare, permise de conducere? Shefu- va ajutam...". Unul dintre ei ma ghideaza spre cladirea care era numai cu firme de astea. Vrea sa vina cu mine, ca ma duce el. Ma descurc...

Ajung la o firma... se completeaza imediat. 13 RON dactilografierea fisei (se pare ca am dat mult- un prieten a platit doar 6 RON acum 2 luni- bafta lui)

Ma intorc, ajung iarasi imediat- noroc ca nu era coada. Deschide permisul: "Aaa ..din Resita..pai trebuie sa solicitati fisa de la Caras Severin. Ati solicitat fisa?" "Nuu, ca nu am stiut..." zic eu usor enervata. "Pai mai trebuie 2 copii dupa buletin, 2 dupa vechiul permis si cerere cum ca solicitati fisa detinatorului de la CS, dand cu subsemnatul". Recunosc ca mi-a sarit putin mustarul.. Si zic: "Mi-ati zis ca asta e tot". Aia se scuza- ca nu si-a dat seama, ca mi-ar fi spus daca stia.

Ma duc din nou peste drum, in aceeasi cladire, in fata careia era un stol de fete binevoitoare, una imi prinde privirea, o intreb unde se pot face niste copii, ea zice la parter. Ma duc acolo, fac copii dupa toate cele... cer si 2 coli albe, ca fireste ca nu aveam la mine. Scriu cererea, ma intorc... Functionara ia cererea, copiile dupa buletin si permis... si imi inapoiaza toate celelalte documente zicand: "In termen de 30 de zile trebuie sa vina fisa permisului de la Caras Severin, dar puteti sa veniti mai devreme, stiu eu, in 2 saptamani...ca poate vine mai repede" Intreb: "Daca dau telefon inainte sa verific?" Nu, nu se poate verifica telefonic... termenul legal e de 30 de zile, dar poate veni mai repede." (femeia binevoitoare de altfel). Si abia atuuunci... cu toate celelalte documente... mi se preschimba repede, in 4 ore e gata.

El: ce dragut... de ce sa fie usor cand poate sa fie complicat.

Eu: daaaaa...la asta ma gandeam si eu... si la nenumaratele firme care traiesc pe langa politie ajutand oamenii pentru ca nu-i asa, procedurile nu sunt simple.. trebuie sa fii asistat... pe bani...fireste.

Bine ca am fost, bine ca am cerut fisa... ca acum dosarul e pregatit... numai sa il depun. Atata le trebe sa zica ca au expirat fisa medicala sau alte prostii d'astea.

Maine va voi povesti cum a fost la Registrul Comertului.

Pana atunci: Florian Pittis - Mi-am dorit o masina...

Esti un IMM in nevoie? Suna-ma!

Asta mi-a venit imi minte citind emailul primit pe la jumatatea lui februarie. M-a distrat. Cat despre continut... ce sa zic... sunt cam neincrezatoare:

Telefon verde pentru oamenii de afaceri- la Ministerul IMM-urilor, Comertului si Mediului de Afaceri va functiona din luna martie o linie telefonica la care va raspunde o persoana specializata in domeniul afacerilor care va raspunde problemelor ridicate de afaceristi, de la modul cum pot fi accesate fondurile pana la cum se implica Ministerul in mediul de afaceri.
"Intentionam ca incepand cu luna martie la nivelul Ministerului sa existe un telefon verde pentru IMM-uri la care sa raspunda cineva referitor la toate problemele legate de accesare de fonduri, de sprijinul statului, de modul cum Ministerul se implica in modul de afaceri", a declarat ministrul IMM-urilor, Constantin Nita la Baia Mare (sursa- NewsIn)

Azi nu am gasit nici o referire la acest serviciu, un numar de telefon, ceva, nici pe siteul Ministerul Intreprinderilor Mici si Mijlocii, Comertului si Mediului de Afaceri (asta daca va intereseaza cum se mai numeste...) http://www.mimmctpl.ro/, nici pe siteul Agentiei pentru Implementarea Proiectelor si Programelor pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii- http://www.mimmc.ro/. Abia astept sa apara. Vi-i clar ca o sa sun.

Cainii "regilor"

Azi la Realitatea FM (tema de discutie fiind cainii vagabonzi!) un ascultator se plange de numarul mare de caini ce ii impresoara blocul: "Sunt cate 30-40. Ti-e frica sa te duci la masina, la metrou... Dar poate va face domnul presedinte Basescu ceva si cu asta, ca nu se mai poate. Ca se pare ca aia cu eutanasierea nu a functionat". Deci da, si de data asta, fireste, fara indoiala, cum sa nu, presedintele trebuie sa rezolve toate problemele sau macar sa puna pe cineva, el, personal, sa se ocupe.

Mai zilele trecute am inceput un joc. Pana acum am avut discutie doar cu Subiectul 1. Poate mai continui si cu altii. Deci, l-am intrebat pe un taximetrist, care smiorcaia de zor dupa Ceausescu, injurandu-l pe Tariceanu si privind plin de speranta la Basescu, dar dispretuind politicenii parlamentari: "Imaginati-va ca aveti putere totala de la Dumnezeu si puteti face orice; sa construiti Romania asa cum o visati; puteti sa proiectati aparatul administrativ, politic, social, economic, cum doriti. Ce ati face?"

Si el a raspus, foarte serios, infierbantandu-se imaginandu-si:

"Eu as pune presedinte peee...mine; ca numai eu stiu ce e bine si rau; Consilieri, prezidentiali adica, m-as uita in jur, la prieteni, cunostinte si pe cine mai stiu eu asa. Si le-as zice: sunteti cu mine, dar vedeti ca cine fura, pedeapsa intre 100 si 200 de ani.

Si apoi pe toti astia i-as intreba: bai, pe cine stii tu ca e grozav, si as alege primul ministru. Asta, impreuna cu noi, ar alege guvernul.

Si poporul... pai el ar alege senatul, ca va fi numai o camera, nu doua ca nu e nevoie... Si ei o sa faca legi, acolo, de functionare a tarii.

Marile legi le dau eu, de la inceput, de cand voi iesi in fata oamnenilor si le voi spune: Eu sunt presedinte... cine va incalca legea dintre politiceni va primi pedeapsa intre 100 si 200 de ani. De exemplu: furt din padure- politician: 100 de ani; om obisnuit: 2 luni." Cam aici s-a incheiat discutia, ca am ajuns la destinatie.
Credeti ca ei sunt o exceptie?

Blimey= fir-ar!

Uitandu-ma la reclama asta (absolut britanica!!) nu stiu de ce m-a dus gandul la politicienii prinsi in "flagrant delict". Diferenta e ca la noi cel din dulap ar striga si urla mai tare decat sotul inselat. Si daca e sa dea cineva cu piciorul... oare cine va da?

PS: Initial, cuvantul "Blimey" avea forma "cor (sau gor) blimey"- o scurtare a expresiei "god blind me" care la randul ei era o prescurtare a "May God blind me if it is not so" folosita, se pare, in secolele trecute la tribunal ("Sa ma orbeasca Dumnezeu daca nu este asa cum zic"), iar unii zic ca expresia isi are originea in partea East End a Londrei ("God blind me" exprimand surpriza). Sinonim cu "crikey" sau "wow". E un cuvant oarecum demodat, fiind folosit foarte mult in anii '40, in timpul razboiului, in vorbirea Cockney. Acum nu prea mai e folosit, fiind inlocuit cu "fucking hell", "what a heck" sau altele similare ("Gosh", "Jeesh!" sau "Jesus!").

Coram populo: Convorbirile telefonice si SMS-urile vor fi inregistrate#links

Aici gasiti un post scris de Bogdan pe tema: Convorbirile telefonice si SMS-urile vor fi inregistrate

"Ce sa fac, mama?" de Carol Sebastian

Cand frate-miu inca se intreba daca sa plece sau nu in America i-am adus o copie dupa un articol al lui de Carol Sebastian: "Ce sa fac, mama?" (Evenimentul Zilei, 17 septembrie 2003). Acum, facandu-mi ordine prin hartii, l-am regasit. Si din pacate e la fel de actual.

M-am gandit la Carol, cand cu Mircea Stanescu. Si ma bucur ca el nu a clacat, oricum vina lui fiind infinit mai mica. Recunosc ca uneori mi-e dor sa-l mai citesc. Sper ca ce face e, inca, pentru BINE.

"Sa emigrez sau sa-mi traiesc aici viata pe jumatate furata? De cand ai plecat dintre noi m-am facut barbat, mama. Mare si prost. Am crezut ca lucrurile se vor schimba. Ca eu si prietenii mei, la fel de mari si de tampiti, vom intoarce lumea pe dos si nu va vom trai umilintele si greselile. Nu-mi spuneai tu, pe patul de spital, ca nu mai e mult, ca vin alte vremuri? In dupa-amiaza aceea din octombrie '89 mi-ai soptit "nu mai au mult, mamica, o sa vezi". Stiam ca n-o sa te mai vad, ca ne luam ramas-bun. Si astazi ma intreb ce fel de adio ne-am luat. Cum, Doamne, femeia aceea imbatranita de cozi si de grija prostiilor mele, macinata de cancer, mama, putea sa-mi spuna asa ceva? Ea, care mi-a cerut toata viata sa fiu cuminte si sa nu ma bag!
Da, mama, au venit alte vremuri. Tata si-a dat demisia de la stat si s-a apucat de afaceri. Era cat pe ce sa fie capitalist. Ba nu i-a venit camionul la timp, ba n-a avut cu ce sa are pamintul, ba si-a luat masina de facut macaroane si n-a avut cui sa le vinda. Trebuie sa-l intreb de conturi si de suflet. Matusa Niculina si-a dat pamintul in asociatie, vorba ei, oricat o fura, tot primeste ceva.
Varul Cristi ma bate intruna la cap ca sunt la ziar, mare si tare, si ma intreaba cand mai trec pe la ei. Nu le-am mai calcat pragul de rusine. De rusine ca nu sunt ce cred ei ca as fi, mandria familiei, fiul si varul de la Bucuresti care scrie la ziar, se ia de ministri, l-au dat si la televizor. De rusinea neputintei mele in fata saraciei si umilintelor lor. De rusinea adevarurilor mele de birou, biete bucati de hartie igienica pentru primarul si presedintele de asociatie.
De frica de a descoperi cate parale fac iluziile noastre ca adevarul scris schimba vietile in bine. Da, mama, au venit alte vremuri, inca ne mai lasa sa scriem. In rest, sunt tot ei, mai vicleni, mai rai, mai capatuiti. Ei si-au batut joc de viata ta, a tatei si a Niculinei, ei ne-au furat tineretile, ei ne asteapta in zare, peste zece, peste douazeci de ani. Daca ne-am mai naste o data, tot de ei am da. Bucuria de a-i pune la colt la gazeta, speranta de a descoperi schimbarea n-au fost decat scurte amanari. Spune-mi ca nu-i asa, ca ma insel. Viata e si iubire, familie, casa, copii, mi-ai putea spune, bucura-te de ele, implineste-te. Nu stiu cum s-o fac, mama, pe unde sa-mi ascund iubita si iubirea cand pe afara bantuie ciuma. Inchizi casa cand raul ti-a intrat in pori? Merita sa lupti? Cearta-ma ca sunt prea pesimist. Sfatuieste-ma in ce colt al pamantului sa plec, cat mai pot pleca. Cat as vrea sa ma mai iei de guler, ca pe timpuri, cind luam note mici, sa-mi spui care-i calea, unde e speranta, de ce-as ramane. Sa-mi ceri, macar de dragul tau si al nepotilor pe care i-ai dorit, sa fiu cuminte si sa nu ma bag. Ce n-as da sa-ti mai aud soaptele de pe patul de spital si sa inteleg mai bine cznd vor sosi acele vremuri, cat timp mai au ei si cat noi, mama."

Si lui Bogdan, care se gandeste "sa se care" ii spun: - Sfarsitul nu-i aici (Pasarea Colibri)

Ce mai faceti?

Bine v-am mai gasit!

Desi au doar 2 saptamani din anul asta, mi se pare ca s-au petrecut o multime. Nu am mai scris, nu ca nu as fi avut ce- dimpotriva, ci, deoarece la foarte multe evenimente "globale" am avut trairi prea puternice. Si am lasat sa se aseze... Au scris altii, am citit articole interesante, postari pe bloguri care spuneau, mai reusit decat as fi facut-o eu, ce se intampla cu noi. pe la noi.

Cuvantul "diabolic" mi-a tot venit in minte: atunci cand il urmaream pe Emil Boc cu cireasa "Ordonanta 230", pe Gabriel Oprea cu prietenul Virgil Ardelean, cand cu oprirea "robinetului de gaze"- "jocul" Rusiei, Ucrainei, Uniunii Europeane si restul, vazand nebunia din Gaza si auzind, dar nevenindu-mi sa cred ce aud de la Presedintele Traian Basescu. Atat cu politica!

Economic, nu cred ca stam prea bine, succesul fiind determinat in primul rand de speranta (ookk, recunosc, ma gandesc si la actiunile ce le am in portofoliu). Si cum Speranta e firava si nu se simte prea bine... In aste cateva zile ce povestiri am auzit despre lipsa de profesionalism, impertinenta si aroganta combinata cu rautate si un dram de disperare din bancile romanesti ma face sa ma gandesc cu ingrijorare la viitor: daca acum nu sunt capabili sa desfasoare eficient activitati de rutina, precum cele legate de depozite, credite, dobanzi de incasat si rate de platit, cum o sa actioneze in situatii exceptionale (adica neobisnuite, speciale) cum s-ar putea sa urmeze.
Ma bucur ca si angajatii din domeniul privat invata sa-si foloseasca forta de negociere a masei. Ideal ar fi ca aceasta forta sa o foloseasca cu minte! Acum ca exemplul vine de la angajatii BCR- Erste, una dintre cele mai neprietenoase si hulpave banci din Romania (e singura banca care stiu ca percepe comision la depunere la caserie!), e secundar. Principiul conteaza.

Si ca sa inchei in mod "optimist": cam toate astea si multe ce au fost si sigur vor urma, imi aduc aminte de o povestioara dintr-un almanah SF din anii '80: Marele Comandant Universal se uita in jur si constata multumit ca, iata, micutii de pe planeta Pamant cresc, se dezvolta, descopera singuri sau indrumati tot felul de elemente utile progresului. Cateva clipe nu se mai uita la ei (vorba aia, se jucau cuminti) ocupandu-se de marile conflicte intergalactice. Cand isi mai arunca ochii, aude zgomot de fier, apoi aude bubuituri, apoi aude bubuitori si haraituri. Cand isi cheama responsabilul cu planeta Pamant, nu mai apuca sa il intrebe ce se intampla ca se aude un mare Buuum si planeta dispare. Si nu ii ramane decat sa spuna: "Incepusera asa bine! Dar ce s-o fi intamplat de au ajuns sa isi distruga propria casa? Si sunt singura specie care isi distrugea membrii si a ajuns sa se distruga pe sine". Cam asa.

Sa cautam partea frumoasa a vietii

Asa, de incheiere de an, sa ne veselim si sa ne gandim.

Monty Python- Meaning of Life


Monty Python- Life of Brian (He's not the Messiah - he's a very naughty boy)


Nu o sa inchei cu Always Look on the Bright Side of Life ci cu "Cantecul filozofilor"