Noaptea de Sanziene- Dragaica- Nedeia

Pe unde sunt eu de fel, solstitiul de vara (21 iunie) este marcat printr-o sarbatoare numita Nedeia (bine, Nedeie sau Ruga se zice acum si la orice sarbatoare de Hram). Sarbatoarea tinea trei zile pana in Noaptea de Sanziene (intre 23 si 24 iunie). Citesc ca, initial, Nedeiile erau urcari pe munte cu semnificatie magico-mitica de origine pre-dacica. Conform traditiilor romanesti, comuniunea cu taramul celalalt se face prin intermediul apelor. De Sanziene cand portile cerurilor se deschid pentru o clipa, in Banat oamenii se duceau la anumite izvoare, mai cu seama la un lac ce izvora de pe muntele Semenic. Ei ziceau ca se duc sa afle "usurare de toată durerea si neputinta". Pe Semenic se afla micul lac Nedeia, numit si Scaldatoarea Vulturilor, loc de care se leaga o multime de credinte si obiceiuri. Amandoua numele acestui loc au o deosebita importanta: Nedeia- de suspendare a barierelor temporalitatii, iar Vulturul este chezas al nemuririi si al tineretii vesnice.

In copilarie fireste ca eram fascinata de zane, iele, sanzaiene. Frumoase, dar crude uneori, blande cu unii si nemiloase cu altii din te miri ce, arareori interactionand cu muritorii, dar uneori triste in nemurirea lor.

Citesc aici (http://enciclopedia-dacica.ro/) ca "In vreme ce pe bolta Soarele trece din semnul Gemenilor in acela al Racului (Aer-Apa), pe pamant puterile naturii se afla la apogeu, iar fortele elementelor sunt vitale, exuberante." Apa de stele, puterea ierburilor, dragostea, apararea gospodariei, vestirea ursitului sunt doar cateva dintre traditiile prezente candva in Noaptea de Sanziene.

Se spune ca in noaptea de Sanziene, "Dumnezeu randuieste un rastimp de liniste, cand stau in cumpana toate stihiile si cerurile cu stele si vanturile, ielele pot fi imblanzite si fetele tinere pot sa-si afle destinul, spalandu-se, la rasaritul soarelui, cu roua curata de pe flori".

Azi cand am vorbit cu o prietena, zicandu-i ca este sarbatoare, m-a intrebat daca isi va visa ursitul. Eu cred ca l-am visat (bine, e usor sa vizezi pe cineva atunci cand te gandesti tot timpul la el).

Noaptea Sanzienelor,/ Intre cer si pamant/ Iubite de Luna si vant,/ Plutesc peste plaiuri/ Alaiuri de zane cantand.
Cunune-mpletesc din razele Lunii,/ Din florile-alese, proaspat culese,/ Din roua de seara, cunune-mpletite.
Soarele si Luna de-or purta cununa/ Fi-vor numai Una
Apoi, in padurea batrana/ Zane la fantana/ Aseaza pe ape,/ Iubiri arzatoare, din raze de floare./ In noaptea minunata.
Se-arata atunci, odata/ Din dragoste-ntrupat,/ Stejarul fermecat,/ Razele Lunii i-au despletit cununa,/ Si zanele-i teasa din lumina-aleasa.
La radacina lui te-astept,/ Zburator purtat de vise./ In miez de noapte un sarut,/ Pe buze iti voi pune./
In brate sa ma tii/ In ochii-ti sa ma pierd/ Pana-n zori de zi/ Si zane sa ne cante,/ Pe aripi sa ne poarte,/ De mana sa ne tinem,/ Iubind in miez de noapte,/ In noaptea fermecata.

Placebo- it's worth big time!!

Am zis sa sparg tacerea ce am lasat-o pe blog cu o poveste frumoasa. Concertul de aseara al trupei Placebo a fost o poveste frumoasa.

Inainte de a fi lansat oficial (pe 8 iunie), albumul Battle for sun a fost pus spre ascultare pe site-ul oficial al trupei http://placeboworld.co.uk/- the exclusive fan playback- la sfarsitul lunii mai. Atunci am profitat de ocazie, am ascultat si mi-a placut. Si chiar daca am avut albumul, nimic nu se compara cu un concert. Deci fireste ca m-am bucurat ca unul dintre cadourile de ziua mea a fost un bilet in zona A (! multumesc).

Ieri seara, la Romexpo, in deschidere au cantat Expatriate- o trupa din Australia de care nu mai auzisem si nu ii mai ascultasem pana acum. Dar sunau bine, si atunci am cumparat si albumul lor: In the Mist of This. Initial crezusem ca era o trupa romaneasca si chiar eram impresionata si ma gandeam cum de nu ii stiam la cat de bine sunau. Si chiar au fost trupa de deschidere ce a "energizat" publicul, pregatindu-l pentru cei ce urmau.
Placebo, care fara artificii (scena simpla, un ecran care tot asteptam sa iasa din podea si sa se inalte, dar a ramas acolo, la inaltimea unui om, pana la sfarsitul concertului, panza din spatele scenei ciupita si pe ici colo sfasaiata) au oferit un spectacol excelent.

Forta trupei a stat in melodii, in interpretarea plina de pasiune a lui Brian Molko, bass-ul ravasitor al lui Stefan Olsdal. La multe melodii (cum a fost prezentata spre final: 'They say that behind a great man it is a woman. This time they were right...') Fiona Brice a trecut de la clape la vioara, fiind si backing vocals. Iar la tobe Steve Hewitt Forrest a fost electrizant.
O mostra din concertul nu de la noi, ci din Olanda, diferenta fiind ca la Bucuresti publicul a fost parte din concert- atata energie pozitiva transmitea ca ii inteleg pe cei de la Placebo de ce au ales sa vina a doua oara aici, in turneul de lansare a noului album.

Daca tot ziceam de prezentari, Molko prezentand-ul pe basistul: "the person that was near me from more than 15 years... my queen... Stefan Osdal", acesta la randul sau zicand: "Every queen has a king...but this time... my drama queen... Brian Molko").
Si pentru ca reusita unui concert depinde si de organizarea (Devil in the details) tin sa spun ca a fost in regula, din aproape toate punctele de vedere. Singurul repros: accesul din zona B in zona A- nemarcat, nedelimitat, singurele puncte de reper fiind baietii musculosi de la paza si ordine. La terminarea concertului (care a avut parte de doua bisuri, ca multimea nu se mai satura) iarasi m-am gandit la faptul ca exercitiul concertelor ne-a civilizat putin- nu buluceala, nu agresivitate bahica, respectarea spatiului personal al celui de langa tine.

Mai jos va mai pun niste poze, si cu asta inchei- imi aminteam cand la concerte ne cautau in geanta sa nu aveam aparate de fotografiat, camere de luat vederi... S-a terminat!- la ce echipamente minuscule am vazut sau la ce poze se pot face chiar si cu telefonul mobil. Astea sunt facute cu mobilul: nu sunt extraordinare, dar au imortalizat momentul. Un moment extraordinar!

P.S. As fi vrut sa "rup tacerea" de pe blog cu concertul Depeche Mode. Dar nu a fost sa fie.

2% pentru Asociatia Alternativ

Prin intermediul prevederii 2% din Codul Fiscal, contribuabilii persoane fizice au posibilitatea sa directioneze 2% din impozitul pe venit catre o entitate nonprofit.

Stiti ca pana pe 15 mai trebuie sa depuneti Declaratia de venit- Formularul 200, asta daca ati avut si alte venituri in afara de salariu. Daca nu ati facut-o deja, grabiti-va!
Daca va este de ajutor, am gasit pe site-ul ANAF un model de completare a declaratiei pe venit. (dati click aici).

Cei care nu au avut venituri decat din salarii nu au obligatia de a depune nici o declaratie, decat daca doresc sa redirectioneze 2%. Pentru asta se completeaza Formularul 230, trimitandu-se tot pana pe data de 15 mai.

Dupa completare, formularele trebuie depuse la registratura Administratiei Financiare, sau puteti expedia formularele de la un oficiu postal, prin scrisoare recomandata la Administratia Financiara de care apartineti cu domiciliul, pana la data de 15 mai 2009! Iata lista Administratiilor Financiare si adresele postale.

Daca deja va ganditi la o organizatie nonprofit catre care vreti sa directionati 2%, foarte bine! Nu va mai ganditi, treceti la actiune!

Eu va sugerez o varianta: Asociatia Alternativ
Cod de identificare: 22237394
Cont bancar: RO55RZBR0000060009585137.

Formularul 200, precompletat cu datele asociatiei, il gasiti aici. -Declaratia pentru contribuabilii cu venituri (si) din alte surse

Formularul 230 completat deja cu datele asociatiei -Declaratia pentru contribuabilii cu venituri numai din salarii

***Asociatia Alternativ incurajeaza si contribuie la dezvoltarea tinerelor initiative culturale.
Radio Alternativ (http://www.radioalternativ.ro/) este primul post de radio romanesc, exclusiv online, dedicat comunitatii culturale din Romania. Artistii independenti din Romania au fost incurajati sa isi prezinte produsul aici, iar oameni cu o experienta bogata in programe si emisiuni radio au ales statutul de simpli voluntari pentru a putea avea libertatea muzicala si editoriala. Lipsa unui spatiu a facut ca Radio Alternativ sa existe exclusiv virtual, multe din reusitele sale fiind rezultatul vointei si actiunii voluntarilor.
Radio Alternativ va genera mai mult continut pe care oricine il poata asculta oricand pe platforma sa podcast.
http://www.alternativ.ro/ reprezinta un proiect virtual ce sustine realizarile artistice underground. Prezinta activitati ale artistilor, expozitii, articole si interviuri din aceasta sfera culturala.
Asociatia va continua sa dezvolte platforme media de promovare si sprijin a persoanelor sau grupurilor implicate in organizarea sau realizarea evenimentelor culturale.

Si viata este frumoasa

Prin '92-'93, eu inca in liceu, la Resita, toate erau bune si frumoase, imi amintesc ca il vazusem pe Sorin Rosca Stanescu la televizor- erau momentele de glorie TV a celor 3 "magi" ai presei romanesti de dupa '89: Cristoiu, Rosca Stanescu si Nistoriescu. Habar nu mai am ce spunea el, dar mi-a ramas in minte zicand cam asa: "Si mergeam eu grabit spre ziar, ca de fiecare data trecand prin Cismigiu, ca sa scurtez drumul. Nu stiu ce a facut si am ridicat ochii si m-am uitat la cer. Si mi-am dat seama ca trecuse atata vreme de cand nu ma mai uitasem la cer pur si simplu. Nu mai vedeam ce se intampla de fapt in jur, preocupat de propriile-mi ganduri." Si mi-am zis: "Saracii oameni mari. Cum sa ajungi si sa nu te mai uiti la cer? Sa nu mai auzi pasarile? Sa nu mai zambesti, daca iti vine, celor din jur?" si mi-am promis ca mie nu o sa mi se intample asa ceva.

Am gasit din 2004- parca e ieri, un articol al lui Andrei Plesu, din Jurnalul National:

Despre frumusetea uitata a vietii
"Daca ma gandesc bine, reprosul esential pe care il am de facut tarii si vremurilor este ca ma impiedica sa ma bucur de frumusetea vietii.
Din cand in cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori. Am uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop. Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza in nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gandesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Imi incep ziua apoplectic, injurand "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai inregistrez desenul ametitor al cate unei siluete feminine, inocenta vreunui suras, farmecul tacut al cate unui colt de strada.
Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si Mihaela Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase, Constantinescu si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat. Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut increderea in virtutile natiei, in soarta tarii, in rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitisti. Batranilor le apar frivol, tinerilor - reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati. Ma misc, de dimineata pana seara, intr-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta.
Respir crispat si pripit, ca intr-o etuva. Cand cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, in primul rand, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit in prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti intre esential si accesoriu, ca, in sfarsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului. Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.
Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi."

Si daca o sa inchei tot cu un citat. Ovidiu Brazdau, in revista Psihologia Azi, in 2005 zicea: "Constat ca a devenit chiar o moda sa te lauzi sau sa te plagi cat esti de inconstient, cat de prost iti gestionezi viata si cat de putin tii cont de dorintele tale! Ca si cum ai fi incapabil sa iei decizii, ca si cum societatea este responsabila pentru esecul tau de a trai mai bine.

Eu zic sa o lasi balta cu modul asta de a gandi! Asuma-ti responsabilitatea vietii tale! Bucura-te de frumusetea vietii TALE, bucura-te de miracolul ploii si al stelelor pe care le vezi TU, bucura-te de misterul adanc al noptii langa iubitul/ iubita TA."

Ma duc sa-i cunosc pe Constantin si Elena

Astazi, "FILMLAB, Institutul Cervantes si Cinemateca Union au onoarea sa va invite la prima proiectie din Bucuresti a filmului "Constantin si Elena", un lung-metraj documentar ce i-a adus tanarului regizor Andrei Dascalescu premiul pentru debut la prestigiosul festival de film documentar de la Amsterdam (IDFA) si o nominalizare la Premiul Gopo pentru cel mai bun film documentar.

Viata de zi cu zi a unui cuplu de batrani, documentata timp de un an in stil pur observational, devine un film despre timp, viata si moarte, o lectie de inocenta, fericire si seninatate si - nu in ultimul rand - o incredibila poveste de dragoste.

Proiectia va avea loc vineri, 10 aprilie 2009, ora 19:20 la Cinemateca Union.

Pe 14 aprilie filmul va fi prezentat la Paris (in cadrul Zilelor Filmului Romanesc) la inceputul lunii mai, la Londra (in cadrul Festivalului Filmului Romanesc organizat de Fundatia Ratiu) si la Chisinau, in festivalul Cronograf.

Dupa film, regizorul va purta o discutie cu publicul, iar Institutul Cervantes va invita la un cocktail oferit in cinstea primei co-productii romano-spaniole. Am fi onorati sa va avem alaturi la acest eveniment.
Din cauza numarului limitat de locuri, va rugam sa va confirmati participarea la adresa office@filmlab.ro. Prezentarea filmului o gasiti pe http://www.constantinsielena.ro/.

Proiectia de la Bucuresti va fi subtitrata in limba engleza!"

Cu ochi de Narcis...

Nu prea sunt fan al emisiunilor facute de ascultatori, de forma: ei vorbesc, vorbesc, vorbesc si se incheie emisiunea. Fara nici o concluzie, fara nici un fel de precizari ale unor profesionisti. Senzatia mea e ca nu se trece la urmatorul nivel de cunoastere, de informare. Ascultatorul spune ce gandeste si gata. Asta in cazul cel mai fericit cand cel care suna este sincer. Nu zic ca omul mediu nu este aproape niciodata prins- cei care au reactie si pun mana pe telefon sunt cei care fie sunt vehement pro sau contra problemei ridicate. Nuantarile nu se fac in direct. Dar am constatat ca se fac online, daca acest lucru este posibil. In comentarii, pe forumuri. Nu ca sa il laud, dar imi plac forumistii de la Romania in Direct si asta pentru ca lui Ardelean ii pasa, se documenteaza, le raspunde, duce mai departe emisiunea.
Tot datorita unui proiect online- Reporter Adevarul.ro (o fi si in varianta print, nu am idee) am dat de urmatoarea poza, motivul real al acestui post lung si cu spoiala de analiza.

Ce a ajuns Resita de cand am plecat eu:)) Poza e facuta in statia de tramvai din centrul Resitei, zona magazinului Nera... (fotograf: Serban Casian).

Nu comentez calitatea, originalitatea si chiar originea pozelor/ filmuletelor publicate pe site-ul Adevarul. Din 11 februarie (cand vad ca a fost publicata prima fotografie) pana acum, s-au adunat cam 260 de poze. E mult, e putin, habar nu am. Cred ca habar nu au nici cei de la Adevarul pentru ca la modul cum sunt prezentate, clasificate, detaliate pozele e cam greu sa iti dai seama de ceva. Chiar ma intrebam cum pot face o ierarhizare a materialelor, si vad ca nu pot: castigatorul saptamanii 16-22 martie a fost asta.

Nu vreau sa exagerez, zicand ca probabil asta e tendinta- de castigare a unui public "narcisist". Si vad ca nu numai la noi e tendinta asta- Bogdan mentiona ca saptamanalul american Time a lansat pentru cititorii sai, posibilitatea de a-si crea propria revista, numita "Mine".

Ilustratia muzicala:)): Right Said Fred - I'm Too Sexy

Playlist pentru cafeaua de sambata dimineata (3)

Buna dimineata! Ce zi frumoasa! Mi-am facut cafeluta, am dat drumul la radio-ul personal:) si canta:

R.E.M - Shiny Happy People
Laid Back - Sunshine reggae
Gnarls Barkley - Crazy
Gun- Word up
Manowar - Carry on
Iris - Ziua care va veni
Gianna Nannini - Meravigliosa creatura
Doro - Rare Diamond
Landlord's walk
Selah-You Raise me Up
Alfie Zappacosta- Overload
Roxette- Listen to your heart
Baby Dance/ Ally McBeal - Ugachaka (I Can't Stop This Feeling)
Shrek/Smash Mouth - I'm a Believer
Shrek/ Proclaimers- I'm on my way

Si gata, am iesit la plimbare. Si dupa amiaza... la bazin.
Van Halen-Jump
OMD Sailing On The Seven Seas
R.E.M. - Nightswimming ca sa incheiem rotund.

Visez ca zbor

Sariturile cu schiurile mi se pare unul dintre sporturile cele mai spectaculoase; un sport fascinant, in care sportivii infrunta gravitatea, pornind de pe trambuline, sarind de obicei peste 120 de metri, ajungand, in cazul concursurilor de zboruri cu schiurile la peste 200 de metri. Sariturile, zborurile si aterizarile trebuie sa indeplineasca anumite conditii de stil si tehnica.

Cateva "expresii tehnice": iesirea de pe masa trambulinei, zborul cu schiurile asezate in forma de V (Boklov), cat mai simetrice, zborul trebuie sa fie coplanar (fara prea multe miscari), aterizarile trebuie sa aiba telemark (un picior usor flexat), schiurile trebuie sa fie paralele, numai schiurile trebuie sa atinga pamantul (zapada). Punctarea sariturilor se face in functie de distanta sariturii (in functie de punctul K- lungimea de la care se punteaza in plus) si de stil. 5 arbitrii puncteaza sariturile pe parcursul celor 2 manse (numai daca organizatorii decid ca sunt conditii de zbor prea periculoase nu se mai desfasoara a doua mansa), castigatorul fiind cel care insumeaza cel mai mare numar de puncte. Mai multe informatii gasiti pe Wikipedia, dar nu din cuvinte ati intelege frumusetea acestui sport, ci urmarindu-l, sau chiar practicandu-l.

Ma bucur ca am gasit un site romanesc cu stiri din sarituri cu schiurile: http://www.sport365.ro/ ("Sport zi de zi")- http://www.sport365.ro/Sarituri_cu_schiurile-s64.html si fireste, e o foarte bine ca Eurosport are transmisiuni, foarte multe in direct. De obicei Sorin Hobana comenteaza, si desi este uneori enervant cu cliseele sale de prezentare (lumea Icarilor Moderni si multe altele) este un comentator ce cunoaste acest sport.

Weekendul asta se incheie sezonul 2008-2009 al Campionatului Mondial. Astazi, la Planica, in Slovenia, este intrecerea pe echipe, maine fiind ultima etapa a sezonului. Pe trambulina Letalnica "Bratov Gorisek" au fost stabilite majoritatea recordurilor mondiale de zbor cu schiurile.

Abia astept campionatul de anul viitor, si fireste, Olimpiada! Sper ca preferatii mei: norvegienii Anders Jacobsen si Johan Remen Evensen; Harri Olli, Ville Larinto (in fine, toti finlandezii, mai ales ca se intoarce si Janne Ahonen), genialii Gregor Schlierenzauer si Simon Ammann, japonezii Takanobu Okabe, Noriaki Kasai, germanul Martin Schmitt si polonezul Adam Malysz sa castige...