Placebo- it's worth big time!!

Am zis sa sparg tacerea ce am lasat-o pe blog cu o poveste frumoasa. Concertul de aseara al trupei Placebo a fost o poveste frumoasa.

Inainte de a fi lansat oficial (pe 8 iunie), albumul Battle for sun a fost pus spre ascultare pe site-ul oficial al trupei http://placeboworld.co.uk/- the exclusive fan playback- la sfarsitul lunii mai. Atunci am profitat de ocazie, am ascultat si mi-a placut. Si chiar daca am avut albumul, nimic nu se compara cu un concert. Deci fireste ca m-am bucurat ca unul dintre cadourile de ziua mea a fost un bilet in zona A (! multumesc).

Ieri seara, la Romexpo, in deschidere au cantat Expatriate- o trupa din Australia de care nu mai auzisem si nu ii mai ascultasem pana acum. Dar sunau bine, si atunci am cumparat si albumul lor: In the Mist of This. Initial crezusem ca era o trupa romaneasca si chiar eram impresionata si ma gandeam cum de nu ii stiam la cat de bine sunau. Si chiar au fost trupa de deschidere ce a "energizat" publicul, pregatindu-l pentru cei ce urmau.
Placebo, care fara artificii (scena simpla, un ecran care tot asteptam sa iasa din podea si sa se inalte, dar a ramas acolo, la inaltimea unui om, pana la sfarsitul concertului, panza din spatele scenei ciupita si pe ici colo sfasaiata) au oferit un spectacol excelent.

Forta trupei a stat in melodii, in interpretarea plina de pasiune a lui Brian Molko, bass-ul ravasitor al lui Stefan Olsdal. La multe melodii (cum a fost prezentata spre final: 'They say that behind a great man it is a woman. This time they were right...') Fiona Brice a trecut de la clape la vioara, fiind si backing vocals. Iar la tobe Steve Hewitt Forrest a fost electrizant.
O mostra din concertul nu de la noi, ci din Olanda, diferenta fiind ca la Bucuresti publicul a fost parte din concert- atata energie pozitiva transmitea ca ii inteleg pe cei de la Placebo de ce au ales sa vina a doua oara aici, in turneul de lansare a noului album.

Daca tot ziceam de prezentari, Molko prezentand-ul pe basistul: "the person that was near me from more than 15 years... my queen... Stefan Osdal", acesta la randul sau zicand: "Every queen has a king...but this time... my drama queen... Brian Molko").
Si pentru ca reusita unui concert depinde si de organizarea (Devil in the details) tin sa spun ca a fost in regula, din aproape toate punctele de vedere. Singurul repros: accesul din zona B in zona A- nemarcat, nedelimitat, singurele puncte de reper fiind baietii musculosi de la paza si ordine. La terminarea concertului (care a avut parte de doua bisuri, ca multimea nu se mai satura) iarasi m-am gandit la faptul ca exercitiul concertelor ne-a civilizat putin- nu buluceala, nu agresivitate bahica, respectarea spatiului personal al celui de langa tine.

Mai jos va mai pun niste poze, si cu asta inchei- imi aminteam cand la concerte ne cautau in geanta sa nu aveam aparate de fotografiat, camere de luat vederi... S-a terminat!- la ce echipamente minuscule am vazut sau la ce poze se pot face chiar si cu telefonul mobil. Astea sunt facute cu mobilul: nu sunt extraordinare, dar au imortalizat momentul. Un moment extraordinar!

P.S. As fi vrut sa "rup tacerea" de pe blog cu concertul Depeche Mode. Dar nu a fost sa fie.