Ultima noapte de razboi, prima zi de NATO (2)

Spuneam ca nu ma deranjeaza cosmetizarea Bucurestiului. Sa o faca dom'le.

Dar intreaga saptamana trecuta, cand la fiecare intersectie era plantat un politist, cand ieri, desi era sambata, se faceau simulari, la ora 8 seara erau blocate strazi (Stirbei Voda era cum nu-l vazusem vreodata- pustiu, nici un zgomot de masina, in urechi imi canta Edith Piaf, in jur casele vechi cam neluminate: parca era in timpul celui de'al doilea razboi mondial), in fata Palatului- Muzeul National de Arta treceau coloane de autoturisme negre cu numere provizorii in timp ce pe laterala erau adunate vreo 20 de dube negre nou noute, cand pe stradutele din centru am trecut oarecum timorata prin grupuri compacte de jandarmi in negru sau ce or fi fost ei.

Ce ma deranjeaza este ca se exagereaza aceasta "politienizare" a evenimentului. Excesul de zel al serviciilor secrete, al autoritatilor de ordine ma duce cu gandul la un razboi, frontul fiind intregul Bucuresti: Tinerii anarhisti carora nu li s-a permis sa intre in Romania, vigilenta prin care orice insemn antiNATO sa fie sters, ascuns imediat...
Imi amintesc ca in '99 cand am participat la un mars al pacii, protest impotriva inarmarii nucleare si pentru ce mai protestam noi pe acolo, (Hague Appeal for Peace 1999) marsaluind pe jos timp de 15 zile de la Haga din fata Curtii Internationale de Justitie pana la sediul NATO de la Bruxelles, desi eram peste 300 de oameni, participanti fiind: nemti, finlandezi, americani, rusi, belgieni, francezi; anarhisti, socialisti, hippioti, micuti neonazisti, activisti pentru pace, unii hotarati, altii rataciti, altii habarnisti (asa eram noi- care am profitat ca am putut obtine viza pentru spatiul Schengen) pe tot parcursul drumului, camparii, manifestarii, in fine, tot timpul nu m-am simtit deloc agresata, amenintata. Arareori, ne insoteau politisti (calare sau nu) si asta numai cand treceam prin fata unui obiectiv strategic. In rest, eram tratati ca o gasca numeroasa de turisti, adica supravegherea, desi o fi existat, era ca si inexistenta.
La noi in schimb...in fine asa o fi modelul, stilul serviciilor noastre secrete si de ordine... sunt prezenti peste tot, la vedere, se agita. Si nu imi place aceasta lipsa de incredere manifesta a autoritatilor.
Adaugire: mult mai articulat decat am facut-o eu o spune Cristian Pirvulescu in interviul de la BBC pe tema "chestiunea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti implicate de summitul NATO de la Bucureşti".

Esti pe mess, deci existi

In '97-'98 descopeream MIRC/ul, ICQ/ul. OK, interesant, util, practic... dar nu intelegeam cum colegii, prietenii puteau petrece ORE in sir comunicand cu oameni pe care nu-i cunosc si mai mult ca sigur nu o sa-i cunoasca vreodata, asa, d'adevaratelea. "E distractiv. Si cum nu cunosti oameni? Uite, vorbesc cu atatia." Aveam o colega care se indragostea frecvent de tot felul de indivizi, unii de peste mari si tari. Suferea profund si venea sa imi povesteasca muult, prea muult din lungul sir de dialoguri. O fi. Nu era genul meu de comunicare.

Apoi a aparut in viata mea Messengerul. Initial timid- l-am folosit cam un an, apoi pana mai anul trecut nici nu mi l-am mai instalat, apoi a revenit mai discret- scriam rar, raspundeam scurt, nu faceam cine stie ce comentarii. Dar, incet, subtil, ascuns a devenit obisnuinta ca atunci cand ajung acasa sau la birou sa deschid messul. Sa vad cine este online. Sa salut persoanele apropiate, dragi, sa ignor restul persoanelor din lista, sa raspund imediat (sau nu).

Dar mi s-a cam pus pata cand, si nu o data, colegi sau prieteni imi spun: "aaa, tarziu vii la serviciu/ sau astazi nu ai fost la serviciu", asta pentru ca am deschis tarziu sau nu am deschis deloc messul. Sau, trebuia sa ma vad cu un prieten si ma suna ca: "Nu ai plecat?" "Ba da, am si ajuns."..."Aaa, ca apari online... asteapta-ma ca vin si eu", intarziind astfel la intalnire. Sau cand mi se spune: "Unde ai fost in weekend, ca nu te-am vazut pe mess?!". Sau cand mi se spune: "Vorbim." si persoana da maruntel din degete ca si cand ar scrie la tastatura. Sau cand aud oameni povestind senini ca ei comunica prin mess cu frati, surori, colocatari, sefi, colegi care se afla in aceeasi camera sau cel mult in camera de langa, iar atunci cand se intalnesc se limiteaza numai la salut, ee...asta e prea mult. Aaa, nuu, a fost prea mult cand un amic mi-a urat La Multi Ani pe mess, apoi suparandu-se ca nu i-am raspuns (a se citi invita la petrecere)- asta pentru ca da, de ziua mea, vai, am uitat sa deschid Messul!

Credeam ca s-a terminat, dar nu. Acum cum frate-miu e in State, sa comunici pe Skype, sa faci video-conferinta... Asta da comunicare- il vad, ma vede, ne auzim, imi arata casa sau privelistea cu webcam-ul, citeste ziarul, rasfoieste reviste, parca e in aceeasi camera cu mine, acasa! Si fiecare data imi amintesc de cartea lui Isaac Asimov, "Soarele gol":

"― Să discutăm chestiunea?

― Dacă nu-mi ia prea mult timp...
― Faţă-n faţă? Să ne vedem?
Leebig făcu o strâmbătură:
― Nu!
― Ne vedem?
Roboticianul îşi ridică braţele şi îşi băgă încet unul din degetele mari în gură. După care îl privi fix pe detectiv.
Regresează oare în faza copilăriei, se gândi Baley, ca să mă poată vedea fără reţineri?
― Ne vedem? repetă pământeanul.
Dar Leebig clătină încet din cap.
― Nu pot! Nu pot! gemu el, pronunţând greu cuvintele din cauza degetului vârât în gură. Fă cum doreşti.
Baley îl văzu pe solarian întorcându-se spre perete, încovoindu-şi spatele şi ascunzându-şi faţa în mâinile tremurânde.
― Bine, atunci, cedă detectivul, accept să ne vizionăm. "

...........................................................................

"Se uită uluită la Baley care, sărind din fotoliu şi răsturnându-l, se întorsese cu spatele, roşu până în vârful urechilor.
Daneel observă calm:
― Ar fi preferabil, doamnă Delmarre, după ce chemaţi robotul să vă întoarceţi în boxă sau, dacă nu, să puneţi pe dumneavoastră unele articole vestimentare.
Gladia îşi privi surprinsă corpul gol şi răspunse:
― Da, desigur.
― Era doar o vizionare, înţelegeţi, spuse Gladia plină de căinţă. Se înfăşurase în ceva ce-i lăsa libere braţele şi umerii. Un picior i se vedea până la jumătatea coapsei, dar Baley, care-şi redobândise cumpătul şi se simţea un mare nătărău, îl ignora stoic.
― E o chestie de surpriză, ştiţi, doamnă Delmarre... răspunse el.
― O, nu face nimic. Poţi să-mi spui Gladia, doar dacă nu... dacă nu este împotriva uzanţelor.
― Gladia, atunci. E-n ordine. Vreau doar să te asigur că nu era nimic neplăcut, înţelegi, doar o chestie de surpriză. Destul că se făcuse de râs, cugetă el, fără ca biata fată să-şi mai şi închipuie că o găsise dezagreabilă. De fapt era destul de... destul de...
Nu găsea cuvântul potrivit, dar îşi dădea perfect seama că în nici un caz nu i-ar putea vorbi Jessiei (sotia lui) despre asta.
― Ştiu că te-am ofensat, spuse Gladia, dar fără să vreau. Nici nu mi-am dat seama. Desigur, înţeleg foarte bine că trebuie să respectăm obiceiurile de pe alte planete, dar unele dintre ele sunt atât de bizare... De fapt, nu bizare, se grăbi ea să adauge, nu vreau să spun bizare, ci neobişnuite, mă înţelegi, şi e foarte uşor să uiţi asta. Aşa cum am uitat să ţin ferestrele acoperite.
― Nu face nimic, murmură Baley.
Gladia se afla acum în altă încăpere, cu toate ferestrele acoperite, iar lumina avea nuanţa uşor schimbată şi mai liniştitoare a artificialităţii.
― Cât despre treaba cealaltă, continuă ea cu toată seriozitatea, ştii, e doar o simplă vizionare. La urma urmelor, nu te-ai sfiit să vorbeşti cu mine cînd mă aflam sub uscător, şi nici atunci nu eram îmbrăcată.
― Ei da, răspunse Baley, dorind să încheie cât mai repede această discuţie, să te aud e una, iar să te văd e alta.
― Păi da, chiar aşa! Nu e vorba de văzut. Gladia se îmbujoră la faţă şi lăsă privirile în jos. Sper că nu-ţi închipui că aş face aşa ceva, adică să ies din uscălor, dacă m-ar putea vedea cineva. Era însă o simplă vizionare.
― Şi nu-i acelaşi lucru? întrebă Baley.
― Nicidecum. Şi în clipa asta mă vizionezi. Nu mă poţi atinge, nici mirosi, nu-i aşa, nimic de felul ăsta. Dar ai putea dacă m-ai vedea. Acum însă mă aflu la cel puţin două sute de mile distanţă. Deci cum ar putea fi acelaşi lucru?
Pe Baley lucrul începea să-l intereseze.
― Dar te văd eu proprii mei ochi.
― Nu, nu mă vezi. Vezi doar imaginea mea. Mă vizionezi.
― Şi care-i deosebirea?
― E o mare deosebire.
― Înţeleg. Şi chiar înţelegea, într-un fel. Distincţia nu era prea uşor de sesizat, dar avea o anumită logică.
Gladia reluă, înclinându-şi uşor capul într-o parte:
― Într-adevăr înţelegi?"....

Va pup. Pai, ne vedem pe mess.

Panica in populatia pasnica (1)

M-am saturat! Stiu, nu va spun nimic nou, probabil si voi simtiti la fel.
Adeseori ma gandesc la zvonurile, neadevarurile, minciunile care ne invadeaza mintile si ajung sa ne influenteze in mod negativ deciziile si, astfel, viata.
Zi de zi suntem bombardati cu tot felul de informatii pe care daca nu avem instrumentele necesare nu stim sa le decodificam sau le dam interpretari gresite. Asta este vina noastra. Tot vina noastra ca atunci cand primim niste informatii din partea unor surse considerate de noi credibile nu mai le verificam si le inghitim asa, nerumegate.
Astazi, citesc urmatorul articol „Descoperirea secolului” la Curtea de Conturi: ALRO, vândut pe nimic. Citesc de 3 ori frazele urmatoare nu le inteleg sensul: "La cinci ani de la privatizarea producatorului de aluminiu, autoritatile de control confirma malversatiunile fostului APAPS. Statul (APAPS) ar fi putut opri tranzactiile de pe piata de capital, prin care rusii de la Marco obtineau controlul ALRO Slatina, una din cele mai profitabile companii romanesti". Problema: afirmatia "Statul (APAPS) ar fi putut opri tranzactiile de pe piata de capital". In tot corpul articolului nu mai apare nici o argumentare a acestei presupuneri, nu mai se revine asupra acestei chestiuni.
Eu sint direct interesata de aceasta informatie, avand in portofoliu niste actiuni ALRO. Deci, ce ne facem fetelor?
Acum, stau sa ma intreb: d-l Stefan Fâs a scris articolul, si-a construit o fraza de inceput asa, de impact, sa fie in ton cu titlul spectaculos, apoi s-a razgandit, dar i-a placut cum suna si a zis sa nu o scoata de tot. Sau i s-a zis sa bage chestia asta sa fie in "ton Patriciu" si a bagat-o asa, la plezneala, singura intentie fiind sa apara referirea la scoaterea de pe bursa.
Nu voi face o analiza de text de ce cred ca articolul este si prost scris, dar nu pot sa nu apreciez resemnarea poetica din propozitia: "Concluziile Curtii de Conturi vin insa un pic prea tarziu". Ca sa vezi!
Ca sa stiu ce sa fac (sa vand, sa cumpar, sa dorm) hai sa caut si in in alte parti ce face ALRO.
Deci:

• azi Adevarul zice sa vand
• ieri Gandul zice sa cumpar/ stau: Aluminiul a adus cele mai mari câştiguri din dividende
• luni Romania Libera zice la fel, cumpara/ stai: http://www.romanialibera.ro/a120759/companiile-de-la-bursa-propun-dividende-de-2-32-miliarde-lei.html
• Evz zice sec sa stau: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/797085/Alro-a-fost-subevaluata-/
• din Mediafax, ar fi sa ma gandesc ca e bine: 25 mar (MEDIAFAX) - Alro Slatina a înregistrat anul trecut o crestere spectaculoasã a cotei pe piata furnizãrii energiei cãtre clientii finali, de la 0,2% în 2006 la 9%, pe primele pozitii situându-se Energy Holding si Enel, care au acoperit fiecare câte 10% din livrãrile totale, potrivit datelor ANRE.... a, si in fluxul de stiri de 18 aflu "(ECONOMIC) CURTEA DE CONTURI-ALRO / Statul a obtinut un pret mai mic decât cel recomandat de consultanti la vânzarea Alro Slatina"... deci clar ei nu vor sa vand, pentru ca incheie astfel stirea "El (Musetescu) a mentionat cã desi nu îsi poate aminti exact succesiunea evenimentelor, retine cã tranzactia a fost una dificilã, dar si singura pentru care a primit, la acea vreme, felicitãri din partea Bãncii Mondiale."

Da, eu zic ca mai stau ca si asa sunt pe minus, ca dee maica, "deprecierea burselor"!

Leapsa pe filme

Ati innebunit cu internetul vostru cu tot! Dand asa, o scurta cautare pe...Google fireste, dupa "leapsa pe" ce gasesc (poate voi stiati, eu acu aflai): ca lumea a ajuns sa-si dea leapsa pe bloguri: leapsa pe melodii, pe discursuri, pe carti, pe poze, pe conferinte si expozitii, pe profi, pe jocuri (!), chiar si pe cuvinte, pe minciuni (asta e chiar joc pentru copii) ... Din seria daca-i musai cu placere, ii fac pe plac lui Bogdan si imi spun si eu "filmele care mi-au schimbat viata"- sa fim serioosi- in ordinea in care mi le amintesc:
Snatch, Lock, Stock and Two Smoking Barrels (si regret ca nu am gasit serialul "Lock, Stock..." decat in dublat in ...rusa), Trainspotting, Four Rooms, Wilde, Dangerous Liaisons, Knockaround Guys, The Glass Menagerie, Being John Malkovich (de fapt Malkovich) Bent, Cat on a Hot Tin Roof, Eternal Sunshine of the Spotless Mind , La Science des rêves, Minority Report , Vanilla Sky, Eyes Wide Shut (nu datorita lui Tom Cruise), Tube Tales, The Fisher King, I Heart Huckabees, Wag the DogThe War of the Roses, Me, Myself & Irene, Man on the Moon, The Truman Show, The Whole Nine Yards, The Great Dictator, La Vita è bella, The Matrix, de la Fratii Coen: Fargo, O Brother, Where Art Thou?, The Big Lebowski, The Hudsucker Proxy, The Ladykillers, Barton Fink, The Man Who Wasn't There; Samotári, Horem pádem, No man's land, Calauza (Stalker), Kusturica: Zivot je cudo, Underground Arizona Dream, seriale: "Seinfeld", "The Office", "Twin Peaks" "Frasier", "The Twilight Zone", "Moonlighting", "The Ray Bradbury Theater", "M*A*S*H", "Medium" animate: "The Simpsons", "South Park", Finding Nemo, Shrek-urile, The Last Unicorn, Mama aproape orice cu Bugs Bunny, romanesti: Occident, Filantropica, Gadjo dilo, Dupa-amiaza unui tortionar, Cuibul de viespi, Secretul lui Bachus, Eu Adam, Steaua fara nume, Titanic vals, Badaranii, politiste: "Midsomer Murders", "Poirot" , Sherlock Holmes. Si multe altele. Dar cred ca ajunge. Va las sa va jucati, ma cheama. Am ramas eu. Ne mai jucam si maine. Daca nu, bine, dau leapsa mai departe lu' Mirela si Krea.

Ultima noapte de razboi, prima zi de NATO (1)

De ce suntem asa? De fiecare data cand se organizeaza ceva mai important, de fiecare data cand participam (la nivel de stat) la nu stiu ce expozitie, targ, eveniment de anvergura, tendinta noastra este de a critica, de a carcoti. Nu o sa reusim, a fost jenant, cum de ne-am bagat in chestia asta, noua nu o sa ne iasa nimic...
Pe mine ma deranjeaza cum este prezentata organizarea Summit-ului in media, pentru ca da, fireste, isteria ar trebui sa salveze Romania. Dar nu stiu cati din cei pe care i-am auzit carcotind erau inflentati de media si cati sincer, argumentat, credeau ca organizarea summit-ului e o palarie prea mare.
De ce o sa dea jos schelele de pe Arcul de Triumf, de ce o sa planteze copacei, floricele, de ce sa vopseasca bordurile, de ce sa cosmetizeze zona "Traseului Unic", cee, vor sa ii impresioneze pe aia? Asta ma bucura, si daa, as dori sa se organizeze numai summit-uri, reuniuni la nivel cat mai inalt, sa se organizeze alegeri locale cat mai des ca macar atunci, heirupistic, sa se mai faca una alta "si pe strada mea".
Ieri ma duc la posta. Toata strada care ducea spre Ghencea era parca distrusa de bombe: se asfalta, se schimbau borduri, se sparsesera trotoarele. Zic: "Aaa, uite cum fac astia frumos ca vine NATO si na, zona Drumul Taberei fiind un cartier mai "militaros"... Un prieten imi zice, "Nu ma, vin alegerile locale, si d'aia dau tare". Si ma gandeam ca nici unuia nu ne-a trecut prin cap ca poate lucrarile erau programate, faceau parte din "planul de reabilitare a strazilor al primariei".

Dansand in ceata

Candva eram convinsa ca traim in cea mai buna dintre lumile posibile. Acum mi-e teama ca asa este. Asta inseamna ca sunt pesimista sau doar ca cica stiu mai multe? Nu stiu. Dar stiu ca mi-a placut o vorba ce mi-a fost spusa candva de un muncitor englez: "Enjoy!".
Aaa, si chiar daca unii nu inteleg cum de pot sa rad atat de des si de din suflet, le spun ca nici eu.